Thursday, May 10, 2007

200 Kg ~ 500 M (Part II)

cunoscut sub numele de "pliktis", dar a fost schimbat din motive artistice.

Sa continuam povestea lui Alex.

Planta nu mai era. Oare de ce? Ce explicatie logica ar putea exista pentru disparitia unei simple si modeste plante? Fara ghiveci, doar planta. Alex ar fi fost bulversat, trist si ingandurat, daca ar fi fost o alta persoana. O persoana inteligenta. Dar a reprimat aceasta revelatie si si-a continuat rutina zilnica. A vizioant OTV, a halit, s-a culcat, s-a trezit, s-a dat cu deodorant, s-a dus sa-si faca cota de carne pe metru. si tot asa...

Dar rutina este un lucru foarte delicat si complex. Ca sa intretii o rutina ai nevoie de echilibru. Efortul depus sa fie echivalent cu recompensele materiale si morale. Oboseala sa se compenseze cu confortul. Rutina incepe simplu, te duci la servici si cu trecerea timpului ajungi s-o faci exact cum iti place tie. Aici se deosebeste Alex de restul societatii. Un om normal nu merge in linie dreapta, e ca o sinusoida, o linie curba. Viata unui om este imprevizibila, si oricat a-i calcula, lucrurile nu merg intotdeauna cum ai planuit, deci este imposibil sa gasesti rutina perfecta, pas cu pas, pentru ca ceva intotdeauna o va perturba. Altfel, am fi roboti, dar in schimb, avem 30.000 de oameni care se sinucid anual din cauza depresiei. Inteligenta si constiinta vine la un pret. Dar Cosmin, cosmin nu este un om normal. El este un robot, rutina lui e perfecta, pas cu pas, centimetru cu centimetru, kilgoram cu kilogram de carne. Fiecare delatiu si nuanta a vietii lui si a mediului sau este calculat de subconstient astfel incat alex sa poata sa treaca prin viata fara nici cea mai mica deviatie sau nevoie de oricare din caracteristicile sale umane, atrofiate dupa atata nefolosire.

Astfel a trecut o saptamana, doua, trei... Dar cu trecerea timpului alex a inceput sa sesizeze ce cava e in neregula. Chestii mici, nu se trezea la timp, nu avea destul timp sa se manance, sarea peste deodorant, pierdea autobuzul, intarzia la munca, nu-si facea cota, ajungea acasa prea obosit pentru iubirea sa, Dan Diaconescu, se culca devreme, si tot asa... Pana cand intr-o dimineata s-a trezit atat de devreme incat a decis sa nu mearga la servici si zece minute mai tarziu a ramas socat. Era in casa la acea ora ciudata. Niciodata nu vazuse acel gen de lumina de mijloc de zi in casa lui, arata diferit... Si in acel moment, de lumina si de chiul Alex a avut primul gand uman: "Ce este in neregula?". A cazut in cur pe canapea si a reflectat asupra ultimelor saptamani, totul era gresit, dar de ce? Ce oare m-a adus aici? Ce caut acasa la ora asta? De ce pierd Diaconescu? Cum de n-am observat niciodata acea pata neagra de pe perete? De ce imi pun atatea intrebari? Ce dracu!...

Stand pe canapea, tamp, uimit, constient ca e viu, s-a uitat lent prin camera. Aceea era viata lui, acea camera, acea canapea jegoasa, acel televizor vechi, parchetul inegal si umflat cu umezeala, peretii galbeni spre jegoziu... Nu era trist, era doar uimit de toate aceste chestii care existau, pe care practic nu le vazuse pana-n acel moment. Si privirea curgea, se uita pana la si cel mai mic detaliu. Apoi l-a lovit nicovala. Nu la propriu. Lumina, coltul, ghiveciul si... planta? Planta, planta nu era. Stomacul a facut implozie instinctuala si creierul facuse ateatea lagturi de sinapse incat vedeai scanteile cum ies pe urechi, auzeai rotitele cum dau turatie. Alex isi amintise, planta nu mai era. Si prin minune a formulat un gand, "Din cauza plantei". Planta era de vina, disparuse si a dat peste cap tot sistemul fragil si l-a lasat pe Costin naufragiat in necunoscut. Iar omul fiind in mod natural speriat de necunoscut, alex se caca pe el de frica. A ajuns la concluzia previzibila si disperata: "imi trebuie planta".

Toate bune si frumoase. Planta nu era. La o examinare detaliata a ghiveciului, Alex a descoperit un singur lucru, ghiveciul era gol. Cu putinele sale cunostiinte despre lumea din jur a incercat sa gaseasca o explicatie. Hoti? Hoti iubitori de plante? Vegetarieni? Activisti care militeaza pentru libertatea plantelor? Tiganci care aveau nevoie de ingrediente pentru vraji?... Becali? Nu, nu era posibil. Pacat ca lui corin i-a luat 2 zile sa ajunga la concluzia aceasta. Nimic nu se lega, era ca un puzzle in care toate piesele erau negre si niciuna nu se potrivea cu alta... Era fara speranta.

Ce putea sa faca, politia nu era o posibilitate, n-avea bani de detectiv particular si nici nu stia ce-i ala. Pleca spre munca, tot in intarziere, ganditor... Deja era in stadiul conspirationist, daca cumva planta aia care a crescut de una singura in ghiveciul acela vechi de nu stiu cati ani era de fapt mai mult decat o planta? Poate ca era o planta foarte rara, care creste odata la 100 de ani, si din care se poate produce leacul pentru cancer, si sida. Asa ca a fost furata de o corporatie mare, doar ca au facut-o in secret ca sa nu afle nimeni de leac si nici sa nu afle vreodata, ca altfel ar da faliment industria chimioterapeista... Asa ca Agentia a patruns in apartamentul sau si a furat-o subtil, si cine o sa creada un om ca mine ca a o planta i-a fost furata. Bastarzi, s-au gandit la tot... Si daca cumva spun ceva la cineva o sa vin sa-mi stearga momemoria si a tuturor celor care m-au vazut vreodata si ma vor incuia intr-o camera alba mica, unde imi voi petrecere restul zilele si eventual sa mai testeze diverse substante perciculoase pe mine...

Dar aceste fabulari extreme nu erau importante. Important era ca in momentul in care s-a legat la siret, a observat ceva, ceva de o importanta incomensurabila, pe ciorap.

Va urma.

Wednesday, May 2, 2007

avatar series (ep.4)



I was long overdue for one of these shits.

Sam Rockwell in posterul de la confessions of a dangerous mind. Film ok, putea fi mult mai misto. Dar posterul e foarte tare si l-am cropuit. De ce? E alb negru cu foarte putin gri (love that), sam rockwell arata sexy (ca sa nu zic fuckable) si e dupa vreo... 5 beri. And that's a good thinh. Si aparent danseaza pe ceva foarte misto... I'd love to know what.

clac-clac-clac (sau sunetul facut de taste)

Nu stiu cum sa exprima in cuvinte sunetul facut de taste.

Nu vreau sa ma justific fata de nimeni, dar

Scriu din cateva motive simple:

Imi place sa scriu. Si nu sa scriu calumea, povesti, nuvele, n-am pretentii de genul asta, nici antrenament, nici rabdare si daca nu ma insel, nici talent. Dar chiar si asa, imi place sa scriu. Imi place sunetul facut de tastatura (desi cel de masina de scris e mult mai sexy, dar n-am vazut masina de scris cu port usb...), imi place sa mai leg idei in scris cu fraze complicate si interminabile, si cand imi ies, ma simt implinit.

Al doilea motiv e ca nu vreau sa uit unele chestii. Anumite lucruri care daca nu le-as scris, ar fi date uitarii... Si nu ma costa nimic sa stau 5 min sa scriu ceva si sa ramane pe blog mostenire copiilor mei.

Nu am pretentii, nu astept complimente (desi sunt bine-venite) sau critica (de fapt pe asta o astept), nu ma incalzeste cu nimic faptul ca am trecut de 10.000 de cuvinte (da, am dat copy-paste in word si am aflat... ma plictiseam) si nu sper sa ajung urmatorul... Dan chisu? Poate no-i fi tot timpul amuzant (sau macar cateodata), poate ca n-am ceva de spus, poate ce zic inpetii, o fi blogul inutil din orice punct de vedere. So what?

Scriu ca sa scriu. It doesn't hurt. Si avand in vedere cat timp pierd intr-o zi banala, as putea spune ca este activitatea mea cea mai constructiva. Ceea ce e un pic trist...

Deci, daca vreti sa cititi in continuare, va multumesc, sunteti prea draguti. I will not dissapoint. Or maybe i will, what do i know..