on god
God is the only one theatrical enough to bring forth the undoing of the world just to make a point.
on mental disorderss:
Complexele sunt ceeea ce percepem ca nu este acceptat de societate.
on god
In the begining, god created time, but god became bored. so god created man, but man became bored. So man created love, and man got depressed. So man invented beer...
exista o problema cu blogul, una conceptuala, care o sesize acum.
Cand ai un blog vrand nevrand tot ajungi sa-ti formezi o tema generala. Iar cand ai o tema ajungi sa te limitezi, it's common sense.
la inceput ai un blog gol, simti ca poti scrie orice. dar daca scrii un post despre o posibila monarhie in koreea de sud si cat de bengoasa ar fi, deja ai un post cu dublu tais, politic si fictional. mai scrii inca unu despre cum te-ai lovit la picior si ai stat pe strada trei zile fara sa primesti o mana de ajutor, in cele din urma luand decizia sa-ti construiesti niste carje din bete, scuipat si hainele de pe tine si cum in cele din urma schiopatezi pana acasa in curu gol. Primul post prezinta o teorie de-a ta, cel de-al doilea prezinta o intamplare povestiti prin ochii tai. Al treilea post deja pare presetat. Scrii un post despre cat de prost e nastase care deriva intr-o fantezie sadica de-a ta despre cum il biciuesti pe nastase peste fundulet cu franghia dreptatii si a democratiei, ceea ce-ar trebui sa simbolizeze triumful maselor asupra tiraniei subtile a acestor politicieni nefututi. Pe mine personal ma doare-n cur de politica, dar pe tine, care ai scris postul, e clar ca te intereseaza politica, intr-un mod foarte nesanatos.
Vrand nevrand, iti formezi un stil. Pun pariu ca daca acum as incepe un alt blog, numite "Floricica Verde" ar fi cu totul altceva decat asta, presupunand ca as scrie in el. Din aceasta cauza e greu sa tii calitatea la un nivel crescut intr-un blog. Vrei sa scrii dar deja, in subconstient, te limitezi. Ideea fiecarui post anuleaza alte idei. As a side note, intr-un blog ai putea sa scrii despre... animale, aventurile tale personale, care pot fi... multe, pareri, teorii, idei, fictiune, poti transmite intr-o varianta reformulata informatii pentru o alta categorie de oameni, s-o faci mai accesibila, poti da poporului, poti posta chestii care probabil nu intereseaza pe nimeni, poate chiar nici chiar pe tine. Daca oamenii s-ar opri doua secunde, hai patru, si s-ar gandi, folosindus-i creierul la capacitatea maxima (specifica fiecarui individ) s-ar dea seama de muuuultele optiuni si ar avea o noua problema, ce dracu scriu?
Sunt tentat sa intru in definitia artistului, cea pe care o consider eu.
"Artistul este cel care este in mod constant neimpresionat de arta existenta si insista sa adauge ceva pe gustul sau."
Daca vrei sa scrii si la scurt timp te gasesti in impas si te intrebi ce sa scriu e clar ca n-ai ce adauga.
Deci ori stai in fund si te lovesc idei care TREBUIE puse pe hartie, sau oricare ar fi mediul tau, ori faci ca s.king si scrii in mod constat, ocasionally doing something great.
In cazul in care n-ai ce scrie, labarteaza-te pe canapea cu junk foodul tau si pregateste-te pentru o viata simpla si fericita de consumator.
Cheers.
artistii, they come in all shapes and sizes.
si orice artist pe lumea asta lasa ceva in urma sa. cateva exemple: sculptorul cu sculpturile, pictorul cu picturi, fotograf cu fotografii, muzicianul cu muzica, actorul cu rolurile, scriitorul cu cartile and so on and so forth, intelegi ideea.
daaaar exista regizorul. regizorul e ceva aparte. un regizor nu-l cunosti dupa fata, atunci dupa opera, anume filmul.
dar in film, povestea e a scenaristului. imaginea a dop-ului, decorurile a scenografului, personajele a actorilor si tot asa. Ce ramane? ce e al regizorului? Doar doua chestii, numele pe afis si pe generic. Doar astea determina ca un anume film apartine unui cutarica regizor. El nu lasa in urma ceva palpabil, si ar fi stupid sa spui ca lasa "pelicula", din motivele pe care le-am listat anterior, ce cui apartine.
Regizorul lasa in urma ceva deosebit de abstract. Filmul reprezinta interpretarea lui a unei lumi, a unei povesti. Exact ca un actor de teatru a carui interpretari sunt legendare, dar intr-un numar de ani, nimeni n-o sa-l mai tina minte. Deci regizorul candva, la turnarea filmului a dat un punct de vedere. Prin ce se materializeaza acest punct de vedere? Prin numele de pe afis... Asta e tot ce-i ramane lui, sau ramane din el, un nume. Ca dovada ca putini regizori sunt celebri, la restu cunosti doar filmu, nu neaparat regizorul...
De fapt, e valabil nu doar in film. Orice "regizor" pe lumea asta traieste in acelasi anonimat si da lumii acelasi lucru, ceva intangibil. Cum face un spindoctor profesionist care manipuleaza campanii electorale. Sau cel care a coordonat falificarea aterizarii pe luna, in caz ca... Exista o categorie mica de artisti care folosindu-se de unelte, lasa in urma un ansamble piece...
Cea mai ingrata meserie pe lumea asta. Talentul tau consta intr-o viziune. Si folosind mediul cinemaului pentru a expune a cea viziune vei ramane in istorie ca un nume pe un afis... Admir acei oameni.
vreau sa le scriu aici pe toate care le avus de-a lungu timpului ca sa nu le uit, sincer. ca daca le pun intr-un document word si le las udeva prin hard, nu le mai gasesc...
1. le ogtopussoir paranoikue
2. -->
3. satan said dance
4. sa'dick
5. the boy who cried rape
6. que' skil tous fee?
daca mai vin altele, le trec aici.
m-am intors dupa o lunga pauza. and i hope i'm back for good.
let the madness begin.
da, stai. vroiam sa apas post, dar realizez ca asta e un dea dreptul penibil, si n-am cum sa postez asa ceva.
asa ca, hai sa-l mai ingrasam.
de ce n-am scris...
destul de simplu. Blogul este o chestie care in general se creeaza spontan. ai chef sa scrii intr-o seara, crezi ca ai ceva interesant de spus, asa ca hai sa faci un blog.
Faci blog, scrii... Aici in functie de om, avantul acela initial poate dura 2 cuvinte sau 2 ani, pana cand dispare, si toata inspiratia si tot acel material care deabea astepta sa iasa brusc nu mai e si te trezesti cu un ecran de new post in fata, gol golut.
Asta mi s-a intamplat mie. Avantul s-a terminat, we had a good run. Asa ca am facut o pauza. Pe urma am plecat la tiff (mhm), pe urma probleme cu serviciul (liceul) si cine stie, poate chiar si probleme cu familie in curand.
Doar ca, mie imi place sa scriu si vreau sa scriu ca e un bun exercitiu among other things. Asa ca o sa incep runda a doua a gear grindingurile mele, poate de data asta cu mai mult succes si poate intru, cumva, prin miracol, intr-un ritm stabil ca sa pot scrie la anumite intervale de timp. Adica sa nu fac pauze de o luna... Si sa nu-mi pun problema ca n-am despre ce sa scriu...
si merg si pe principiul ca pofta vine mancand. desigur ca si pofta de dinaintea mancarii e buna, dar nici cea dobandita nu e rea.
and this just in ladies and gentlemen, au aparut si problemele in familie. This is LIVE posting.
aici intrerup transmisia din probleme de familie. over and out.
cunoscut sub numele de "pliktis", dar a fost schimbat din motive artistice.
Sa continuam povestea lui Alex.
Planta nu mai era. Oare de ce? Ce explicatie logica ar putea exista pentru disparitia unei simple si modeste plante? Fara ghiveci, doar planta. Alex ar fi fost bulversat, trist si ingandurat, daca ar fi fost o alta persoana. O persoana inteligenta. Dar a reprimat aceasta revelatie si si-a continuat rutina zilnica. A vizioant OTV, a halit, s-a culcat, s-a trezit, s-a dat cu deodorant, s-a dus sa-si faca cota de carne pe metru. si tot asa...
Dar rutina este un lucru foarte delicat si complex. Ca sa intretii o rutina ai nevoie de echilibru. Efortul depus sa fie echivalent cu recompensele materiale si morale. Oboseala sa se compenseze cu confortul. Rutina incepe simplu, te duci la servici si cu trecerea timpului ajungi s-o faci exact cum iti place tie. Aici se deosebeste Alex de restul societatii. Un om normal nu merge in linie dreapta, e ca o sinusoida, o linie curba. Viata unui om este imprevizibila, si oricat a-i calcula, lucrurile nu merg intotdeauna cum ai planuit, deci este imposibil sa gasesti rutina perfecta, pas cu pas, pentru ca ceva intotdeauna o va perturba. Altfel, am fi roboti, dar in schimb, avem 30.000 de oameni care se sinucid anual din cauza depresiei. Inteligenta si constiinta vine la un pret. Dar Cosmin, cosmin nu este un om normal. El este un robot, rutina lui e perfecta, pas cu pas, centimetru cu centimetru, kilgoram cu kilogram de carne. Fiecare delatiu si nuanta a vietii lui si a mediului sau este calculat de subconstient astfel incat alex sa poata sa treaca prin viata fara nici cea mai mica deviatie sau nevoie de oricare din caracteristicile sale umane, atrofiate dupa atata nefolosire.
Astfel a trecut o saptamana, doua, trei... Dar cu trecerea timpului alex a inceput sa sesizeze ce cava e in neregula. Chestii mici, nu se trezea la timp, nu avea destul timp sa se manance, sarea peste deodorant, pierdea autobuzul, intarzia la munca, nu-si facea cota, ajungea acasa prea obosit pentru iubirea sa, Dan Diaconescu, se culca devreme, si tot asa... Pana cand intr-o dimineata s-a trezit atat de devreme incat a decis sa nu mearga la servici si zece minute mai tarziu a ramas socat. Era in casa la acea ora ciudata. Niciodata nu vazuse acel gen de lumina de mijloc de zi in casa lui, arata diferit... Si in acel moment, de lumina si de chiul Alex a avut primul gand uman: "Ce este in neregula?". A cazut in cur pe canapea si a reflectat asupra ultimelor saptamani, totul era gresit, dar de ce? Ce oare m-a adus aici? Ce caut acasa la ora asta? De ce pierd Diaconescu? Cum de n-am observat niciodata acea pata neagra de pe perete? De ce imi pun atatea intrebari? Ce dracu!...
Stand pe canapea, tamp, uimit, constient ca e viu, s-a uitat lent prin camera. Aceea era viata lui, acea camera, acea canapea jegoasa, acel televizor vechi, parchetul inegal si umflat cu umezeala, peretii galbeni spre jegoziu... Nu era trist, era doar uimit de toate aceste chestii care existau, pe care practic nu le vazuse pana-n acel moment. Si privirea curgea, se uita pana la si cel mai mic detaliu. Apoi l-a lovit nicovala. Nu la propriu. Lumina, coltul, ghiveciul si... planta? Planta, planta nu era. Stomacul a facut implozie instinctuala si creierul facuse ateatea lagturi de sinapse incat vedeai scanteile cum ies pe urechi, auzeai rotitele cum dau turatie. Alex isi amintise, planta nu mai era. Si prin minune a formulat un gand, "Din cauza plantei". Planta era de vina, disparuse si a dat peste cap tot sistemul fragil si l-a lasat pe Costin naufragiat in necunoscut. Iar omul fiind in mod natural speriat de necunoscut, alex se caca pe el de frica. A ajuns la concluzia previzibila si disperata: "imi trebuie planta".
Toate bune si frumoase. Planta nu era. La o examinare detaliata a ghiveciului, Alex a descoperit un singur lucru, ghiveciul era gol. Cu putinele sale cunostiinte despre lumea din jur a incercat sa gaseasca o explicatie. Hoti? Hoti iubitori de plante? Vegetarieni? Activisti care militeaza pentru libertatea plantelor? Tiganci care aveau nevoie de ingrediente pentru vraji?... Becali? Nu, nu era posibil. Pacat ca lui corin i-a luat 2 zile sa ajunga la concluzia aceasta. Nimic nu se lega, era ca un puzzle in care toate piesele erau negre si niciuna nu se potrivea cu alta... Era fara speranta.
Ce putea sa faca, politia nu era o posibilitate, n-avea bani de detectiv particular si nici nu stia ce-i ala. Pleca spre munca, tot in intarziere, ganditor... Deja era in stadiul conspirationist, daca cumva planta aia care a crescut de una singura in ghiveciul acela vechi de nu stiu cati ani era de fapt mai mult decat o planta? Poate ca era o planta foarte rara, care creste odata la 100 de ani, si din care se poate produce leacul pentru cancer, si sida. Asa ca a fost furata de o corporatie mare, doar ca au facut-o in secret ca sa nu afle nimeni de leac si nici sa nu afle vreodata, ca altfel ar da faliment industria chimioterapeista... Asa ca Agentia a patruns in apartamentul sau si a furat-o subtil, si cine o sa creada un om ca mine ca a o planta i-a fost furata. Bastarzi, s-au gandit la tot... Si daca cumva spun ceva la cineva o sa vin sa-mi stearga momemoria si a tuturor celor care m-au vazut vreodata si ma vor incuia intr-o camera alba mica, unde imi voi petrecere restul zilele si eventual sa mai testeze diverse substante perciculoase pe mine...
Dar aceste fabulari extreme nu erau importante. Important era ca in momentul in care s-a legat la siret, a observat ceva, ceva de o importanta incomensurabila, pe ciorap.
Va urma.
I was long overdue for one of these shits.
Sam Rockwell in posterul de la confessions of a dangerous mind. Film ok, putea fi mult mai misto. Dar posterul e foarte tare si l-am cropuit. De ce? E alb negru cu foarte putin gri (love that), sam rockwell arata sexy (ca sa nu zic fuckable) si e dupa vreo... 5 beri. And that's a good thinh. Si aparent danseaza pe ceva foarte misto... I'd love to know what.
