Recent mi s-a facut pofta de filme SF classic, anii '50 si '60. Cand navele erau de plastic, extraterestrii erau un fel de marionete foarte prost facute si actorii jucau al dracului de prost. Si totusi unele sunt foarte simpatice, undeva intre naivitatea aceea hollywoodiana a timpului, panica si paranoia cauzata de razboiul rece, dragostea de cinema a regizorilor si momentele actualmente umoristice, pe vremea aceea serioase (Gojira calca tanculetul de la match-box, o pizda tipa, si generalul armatei declara: "We can't stop it!", dar ma rog, e mult mai amuzant cand vezi), intre toate acestea, au iesit niste filme bune. Nu bune in sensul bune, ci bune in sensul de distractive.
Which brings us to our feature presentation:
Dupa romanul celebru a lui HG Wells, marea invazie extraterestra care a socat lumea prima oara in 1898, fiind cam prima carte care sa cuprina invazia pamantului, si stim cu totii cat de influentata este societatea contemporana de acest concept (nenumarate filme, carti, seriale, etc.). Nu conteaza opinia ta despre carte cum nu conteaza nici a mea, desi sincer mi se pare un final de tot cacatul, dar cartea tot importanta ramane. Urmeaza adaptarea din 1938 la radio de catre orson wells, care a fost atat de realista si bine facuta, incat foarte multi oameni au intrat in isterie, chiar crezand ca pamantul este atacat de martieni. Voi vorbi despre filmul din '53 un pic mai incolo. Trecem direct la jegul din 2005 a lui Steven Spielberg. Abordarea povestii neinteresanta, navele urate, rasa umana mi-e antipatica, extraterestrii sunt antipatici, cu cine trebuie sa tin? Tom Cruise si Dakota Fanning, tatal ratat si fica sensibilia. Iar eu am dar bani sa vad porcaria asta. Trecand mai departe...
Din ce pot eu sa-mi dau seama, in spatele acestui film e o poveste demna de productia filmului Gone With the Wind (cum s-a facut filmul ala e mai interesant decat filmul insine. stiati ca e cam primul film cu efecte speciale?). Dar din pacate, impactul n-a fost suficient de mare incat sa se faca un documentar in acest sens, sau poate s-a facut si exista pe varianta speciala DVD, ma rog.
Totul a inceput in 1924 cand Paramount a luat drepturile de ecranizare. Cecil B. DeMille, aparent, a fost un fel de guru al proiectului, producatorul sipirtual care a tot dus proiectul in carca. Initial se vorba sa-l regizeze el, apoi Hitchcock candva in '30, dar pe urma a ramas ca Hitchcock sa ramana ca producator, dar nu se stie cum a ajuns George Pal producator, care mai lucrase la astfel de filme SF. I s-a oferit lui Orson Wells un rol, sa regizeze, sau ceva, dar a refuzat vehement. Un buget imens pentru vremea sa, doua milioane de dolari, trei sferturi din acesti bani s-au dus pe efecte speciale. Si sunt sigur ca productia insine a avut numeroase aventuri, de exemplu, filmarile au fost oprite timp de doua zile cand Paramount a realizat ca ei aveau drepturile doar pentru a face un film MUT (na, in '24...), dar s-a rezolvat repede. Si sunt sigur ca au existat si alte probleme si povesti neauzite.
Un scurt exemplu: pe imdb se gasesc poze cum oameni imbracati cam in genul acest:
Iar eu am vazut filmul, si nu exista NIMIC de acest fel acolo. Asa ca, what the fuck? Sigur exista o poveste aici.
Oameni erau inventivi. Pe vremea cand deabia se inventa inventivitatea. Sunetele navel extraterestre erau facute din chitari electrice, da-te invers. Tipetele extraterestrilor erau o combinatie dintre un microfon frecat de "dry ice" si tipatul unei femei, dat invers. Sunete care au devenit noul standard si erau folosite oricand era vorba de un laser, sau o nava. Si cica se folosesc in continuare. Bine, nu in star wars, dar totusi, se folosesc. Heavy shit.
Urmasii lui Wells au fost atat de multumiti de film, incat i-au oferit lui Pal (producatorul) drepturile la orice alta carte wells. Asta ramane un mister pentru mine, pentru ca ulterior Pal a luat drepturile si a regizat The Time Machine (1960). Aparent, pe vremea aceea producatorul era mai sus in ierarhia cinemaului decat regizorul, vizionarul, cel care FACE filmul, iar in cazul de fata cel care a regizat, Byron Haskin, a primit o pula. Muist Pal asta.
Dar din pacate filmul nu este mare capodopera. Ca SF, na, e din anii '50, deci nu e mare chestie. Ca film, na, tot anii '50... Nu ca n-ar fi distractiv intr-o oarecare masura. Dar nu destul. Este prea direct in abordare, personajele nu sunt duse destul de departe cat sa fie reale si nici simpatice. Cred ca problema lor a fost ca au incercat sa faca filmul prea realist, spre deosebire de cele cu martieni verzi (oameni prost machiati), robotei retarzi, si pamantenii imbracatie in acel celebtru argintiu reflector sifonat. Ei chiar au vrut sa faca un film serios, cat mai aprope de omul de rand, sa aiba acelasi efect ca emisiunea radio a lui Welles din '38. Si au si avut bugetul necesar sa faca totul cat de realist era posibil pe vremea aceea. Farmecul cam dispare. Mai toate sf-urile se luau in serios, dar lipsa de bani si imaginatia perversa ducea la un kitsch si o stupizenie 'ilara.
Ca dovada, au facut navele cat mai simple, apropae credibile ca forma, si practice (sort of). Pizda ma-sii, nu e nici un buton, nu se invarte nimic. What's the fun in that? Dar trebuie sa recunosc ca martienii sunt foarte dragut facuti (marionete unsuroase), dar apar prea putin. Si e trist cand te gandesti ca initial aratau cam asa:
VERSUS
(navele din film)
Sunt sigurul caruia i se pare ca navele (ma rog, chestiile cu trei picioare) arata MULT mai bine si interesant in varianta originala? Tim Burtonesc.
Apropo, doresc sa fac o pauza si sa multumesc lui Tim Burton ca a facut Mars Attacks!
Morala povestii? Bani multi, rezulta S.F. prost (valabil doar pentru era navelor spatiale pe fire).
O alta problema e eroul (Gene Barry, whoever that is). Savantul linistit care vede cu ochii sai cum lumea e distrusa. Se indragosteste, incearca sa salveze lumea, nu reuseste, intervine Dumnezeu (da, finalul e cu conotatie religioasa, multumin dumnezeu ca ai ucis martienii), si savantul e victorios, impreuna cu pizda sa enervata (Ann Robinson... N-am idee). Pizda care stie doar sa tipe si sa se tina dupa savant. Ceea ce n-ar fi o problema daca ar fi in vreun fel aratoasa, sau daca ocazional cineva ar plezni-o, nu gratuit, dar in momentele in care o ia razna si incepe sa tipe ca dementa. Totusi, n-ar trebui s-o calmeze cineva? Te-ai gandi ca savantul, dar nu. E mielusel pana la capat. Nu ne dorim sa moara, nu e ca tom cruise, totusi, dar ne dorim sa fie mai interesant.
Dar in schimb, toata secventa cu americanii care evacueaza orasul (veneau martienii), se calca in picioare, fura masini, se bat si facand asta fut camionul savantilor, cu tot echipamentul care poate le-ar fi oferit o sansa pamantenilor sa gaseasca o modalitate de a opri martienii. Haha. Idioti. Dar ca sa vezi, exact cand ar trebui sa moara toti, intervine dumnezeu si ii salveaza, pentru ca dumnezeu iubeste america. Ar trebuie sa mentionez ca america era singura tara care a ramas cat-de-cat intacta. Restu lumii fusese anihilata. Iar la final, lumea canta pe munti de bucurie. Sinistru in funny sorta way. Dragut cum s-a trecut de la razboiul rece si frica de bomba, la razboiul impotriva terorismului si frica de... atentate cu bombe. Poporul american, in lumea filmului, se imparte in doua categorii: chicken-shits, care fug mancand pamantul, dand la o parte orice batranica si copilasi s-ar baga in fata lor, si cei viteji (prosti) care merg la razboi, pentru ca isi iubesc tara si placinta cu mere. Dar nici macar. Patriotismul din film e dus in alta directie, anume cea religioasa, cum am mai zis. God loves America, because america loves god. In razboiul lumilor supravietuieste doar prima categorie, cei viteji murisera la datorie. That puts a smile on my face.
War of the worlds, in cele din urma, e distractiv, iar la 85 de minute, foarte usor de vazut. Dar parca s-ar fi putut mult mai bine. Nu exista momente momorabile, iar asta e inadmisibil pentru un asemenea film. Bine, exista unul un pic memorabil, avand in vedere ca e facut in '53. La inceput, trei idioti descopera prima nava, care se misca in moduri dubioase. Care este reactia lor, se duc cu steaguri albe la ea, sa arate ca sunt pasnici si primitori, si ajung evaporati/incinerati. I would have liked to see more of that.
Urmeaza "When Worlds Collide".
