GoPo

avand in vedere ca anu asta s-au facut... ~7 filme romanesti lungmetraj s-a considerat prielnic sa ne facem si noi micile noastre oscaruri.

s-o luam pe rand:

1. industria romaneasca de cinema nu e destul de stabila incat sa se justifice o astfel de ceremonie. Ies 5, maxim 10 filme pe an din care hai sa zicem 3 bune. Slim pickings. Premiile astea sunt ca un copil nascut precoce. N-arata prea bine, e cam nedezvoltat si sanse mici de supravietuire.

2. fiind prima noastra chestie de genu avem parte de urmatoarele chestii: cand a inceput emisia la 21:10 pe ceas, asa cum si scria in presa, desa se inmanasera doua premii. Presupun ca erau premile secrete de care noi, publicul imbecil, nu trebuie sa aflam. Nu-mi pot imagina cum o gala de premiere poate sa inceapa mai DEVREME. Adica, serios, in special in romania, cum mama masii sa inceapa mai devreme? Probbabil aveau ceva light entertainment pregatit pana show-time, doar ca le-au tras teapa respectivi si ce sa faca si ei? Aveau de ales intre a canta Tudor Giurgiu la frunza sau a incepe gala. DEci...

Probleme numeroase de sunet. Probabil era un pescarus pe antena. Sau nu avea toata lumea din sala mobilele inchise. Sala era mult prea mica, trebuia sa ai gratiozitatea (gresit probabil) unei balerine ca sa treci de mese.

Dar totusi e interesant sa vezi TOATA industria din romania in aceasi camera. Ma gandesc ca daca planta cineva acolo o bomba... Ar fi fost tragic, dar totusi, totusi, cand as fi vazut in ziar titlul "Industria cinematografica romana aruncata in aer de o bomba, TOATA industria!", as fi ras in adancul sufletului.

In rest premii si premii si premii. Prezentatori care vorbesc prea mult. Premiatii care cred ca au batut toate recordurile de discursuri scurte, cel mai scurt fiind "Multumesc", trei silabe.

Nici o problema la premii, inafara de regie, scenariu si film. Toate trei au mers la A Fost Sau N-a fost. Totusi, este o comedie, una mult prea specifica, care ar fi mers la fel de bine ca medimetraj. E un film minunat, dar Hiartia va fi albastra e un film adevarat, cu un scenariu impecabil, jucat, regizat. Aici e diferenta fundamentala, A fost sau n-a fost e comedie, hartia e FILM. Si dupa premiul de scenariu si in special ala de regie, masa Hartiei era cam abatuta, iar privirea lui radu muntean cam tintea fasa de masa. Saracii...

ah, cea mai misto chestii de la gala, anume statueta. Foarte simpatica. Daca avea si o putza mica, era perfect.

avatar series (ep.2)

Poza asta are o oarecare poveste.

Cautam ceva informatii despre benzi desenate pe internet. Ceva cu Enki Bilal sau un altu cu M, meobeus sau ceva de genu. Si dau de un site cu multe nume de benzi desenate frantuzesti. Era un nume oarecare si in dreapta era poza asta. Nu am gasit mai nimic de acele benzi desenate ci cu atat mai putin de imaginea asta.

Dar imi place foarte mult.

200 Kg ~ 500 M

doresc sa pun accentul pe titlul postului care e atat de indiferent incat e cool;

hai sa fac un joc. scriu acum la intamplare doua cuvinte. trebuie sa le folosesc in mod creativ intr-o mica povestioara acum pe loc. CEle doua cuvinte sunt... ciorap si haltera.

hm...

AVem un tip. Il cheama... Alex sau costin. nu se stie sigur. Alex se trezeste dimineata si merge la baie, se spala pe dinti, se da cu deodorant, uneori se barbiereste si, rareori, mai face o baie. Alex nu e genul caruia sa-i pese daca o femeie se lipeste de peretele opus intr-un lift si in mod vizibil isi tine respiratia. Dar cu toata lipsa lui de igiena, tot se da cu deodorant. Traieste cu iluzia, sau mai bine spus, se simte mai bine daca se da cu deodorant ca in mintea lui si-a facut datoria fata de societate in materie de igiena.

Asa, Alex (sau costin) se trezeste dimineata, merge la baie. Mananca ceva in bucataria lui aproape invizibila din cauza hainelor, hartiilor, revistelor, gunoaielor, obiectelor care acopera masa, micul frigider, chiuveta fara robinat si fara teava, si micul dar voinicul aragaz, maroniu, care parca-i zambeste in fiecare dimineata lui Cosmin, ca un prieten vechi, care ti-e aproape si la bine si la greu. Desigur ca Costin (sau Alex) il scuipa in ochi, parca.

Dupa rutina din bucatarie, desi nu stim exact in ce consta, se pune un pic in fata televizorului din dormitor, care e si sufragerie, care n-are covor, miroase urat, murdara si incomoda. Dar in coltul... vestic, unde exista un firisor de lumina de la mama ei, soarele, gasesti un mic, mic, mic ghiveci. Un ghiveci dragut, intact, un portocaliu inchis foarte amabil. Si in ghiveci cea mai adorabila plantua care ai vazut-o in viata ta. Sta acolo plina de optimism in mizeria aceea infecta si se bucura de viata. Spre deosbire de Corin (sau alex) care nu se bucura decat de emisiunea lui dan diaconescu.

Alex (sau costin) dupa ce-si termina asa zisa rutina matinala, pleaca la servici. O hala de carna de undeva din dreapta orasului, unde vin babele si oamenii de etnii dubioase. Toata ziua sta, descarca carne, o duce... Si cam atat. Toata ziua cot la cot cu cotletul, cu vaca, cu porcul, cu oaia. Halca dupa halca, isi castiga existenta. Nu cea mai demna slujba de pe lumea aceasta, dar fiecare cu ce poate...

In caz ca nu sunteti la curent, am sa va explic. Alex e un soi de ratat. Anume acel soi care nu si-a dorit nimic de la viata pentru ca nu stia ca se poate dori ceva, deci in conceptia lui nu a ratat nimic deoarece nu a incercat nimic. Dar in conceptia societati, era un ratat. Un ratat care contribuia societatii doar cu 200 de kilograme pe zi pe distanta adunata de aproximativ 500 de metri. Nimic spectaculos. Casa lui era o darapanatura. Hainele era neinspirate si cu nimic neobisnuite. Nu avea interese, aspiratii, ganduri profunde, contemplari spontane, prieteni, pasiuni, nu avea nimic... Aproape nimic. Dar trecem la asta mai tarziu. REvenind, Alex (sau colin) isi traia viata pas cu pas intr-un maniera atat de tampa si anesteziata, incat nici n-o simtea. Iar in acest moment tocmai si-a terminat tura si se indreapta spre casa cu autobuzul 71...

Ajuns acasa, se arunca pe canapea si pornete televizorul. Da post cu post pana ajunge la preferatul lui, OTV, televiziunea care parca chiar are ceva interesant de spus despre lume. Care, pe mine, ca om de rand, ma implica in probleme si situatii de orice factura, de la blonda supranumita si Michelle Pfeipher, la crima fara martori cu spectatori care au vazut tot, la vrajitoare care a vazut intr-un vis ca nea nicu inca e viu si se afla intr-un submarin sovietic undeva in golful... uitase care golf. Pus in sfarsit fata-n fata cu OTV-ul dupa o zi de munca grea, era gata sa se relaxeze... Dar cu coada ochiului a obsrvat ceva. Ceva incredibil, ceva infiorator. Ceva nespus de oribil, ceva ce va cutrmura esenta fiintei sale... Ghiveciul era... Gol.


Va continua.

dezamagitor, stiu, ca o lungesc in halul asta. Cele doua cuvinte nu se vor schimba si sper sa nu dezamgesc.

big pile'o fun #2

azi intr-o conjunctura irelevanta din orice punct de vedere am dat din nou peste fenomenul semintelor.

semintele sunt, in esenta, dovada cea mai clara si palpabila ca ne tampim pe zi ce trece. Dobitocirea noastra, a oamenilor, este inevitabila. Activitatile ca mancatul semintelor, repetitive, neconstructive, care iti netezesc scoarta cerebrala sunt in crestere continua. Muzica comerciala incepe sa sune cu ea insasi. Filmele devin din ce-n ce mai banale. Mancarea se uniformizeaza pe zi ce trece. Si pun accent pe uniformizare. Totul se va simplifica pana la punctul star trekian sa zicem. Camere identice, bunuri indentice, mai pe romaneste, diversitate pula. Doar ca noi n-o sa fim preocupati de conflicte intergalactice, ci doar de propria noastra pula (metaforic vorbind).

Dar deviez de la subiect. Vorbeam de seminte. Semintele sunt de doua factiuni: Dovleac si Folarea Soarelui.

Alea de floarea soarelui sunt negre, mai asimetrice, mai dure, mai mici, mai antipatice. DAr cu toate aceste majoriatea pargatorilor de seminte (Nut Cracker anyone?) sparg dinastea. N-as putea intelege de ce. O fi o chestie intamplatoare, asa a picat sau poate ca sunt eu nebun si cele negre sunt superioare per ansamblu fata de cele de dovleac.

Iar despre cele de dovleac, a carui sunt fan, care sincer mi se pare mult mai simpatice si prietenoase decat muistele alea negre, nu au acelasi 'appeal'. CAnd tot taranul roman sparge seminte negre, eu vin si spun "NU!" scuipand pe jos o coaja clar palida in comparatie cu a taranului. Lumea ramane uimita. Cine este acest om, acest OM, care mananca semnite de dovleac? Cum de indrazneste sa treaca peste toate conventiile sociala? Cum de are curajul? Sa ne fie frica de el doar pentru ca e diferit? SAu sa-i privim diferenta ca pe un dar? Darul lui, care, daca doreste, poate sa-l imparta cu noi. Avem oare in fata noastra, un... erou?

nu doamnelor, nu sunt un erou...
Sunt doar iconoclast din punct de vedere a semintelor.

fuck pure morning

diminetile sunt cele mai muiste si tampite chestii. dimineata e frig, e intuneric, niciodata nu esti suficient de odhinit incat sa nu te zbati sa iesi din pat. ia cel putin doua ore pana creierul proneste calumea impreuna cu toate aplicatiile.

as vrea sa stiu ce fel de oamenii pe lumea asta s-ar trezi dimineata fara a fi o obligatie. trebuie sa fi masochist sau demenet sau imbecil sa te trezesti dimineata ca boul ca sa incepi bine ziua ca seara sa fi prea obosit sa stai treaz si sa te culci devreme ca a doua zi sa te trezesti tot dimineata devreme.

oamenii care merg la biserica duminica sunt niste dobitoci. pe langa faptul ca 5 zile pe saptamana ai treaba si mergi la servici, scoala, etc., ai doar doua zile in care poti recupera si te ptoi abate de la dobitocia matinalitatii, iar oamenii aceia se duc la biserica, unde putem fi ipocriti si maleabili impreuna ca sa umplem golul sufletesc cu iubirea Domnului. Super.

Ma duc inapoi in pat

5 songs 2 smoke

1. glory box (portishead)
2. devil's haircut (beck)
3. Marv (revell & rodriguez) -> because you have too.
4. no wow (teh kills)
5. books of moses (waits)

random mention: aisha (death in vegas).

cu singuranta as aprinde o tigara la vreuna din melodiile asta... depinde.

i need better tops and better fucking ideas.

ne0-feminism

feminism- egalitatea intre barbati si femei.

adica ar trebui sa existe ~50-50 la suta femei si barbati la locul de munca. fie abator, fie casa de moda, fie atelier de cusut, fie parlament. Daca sunt mai multi barbati decat femei se spune ca e discriminare sau si mai rau... misoginism!*&$#!!@

am ajuns la concluzia personala ca ne0-feminism consta in barbati dobitoci care lupta pentru egalitatea barbatilor in drepturi si chiar mai mult superioritatea. Nu exista din cate stiu eu masculinism.

asa ca voi denumi masculinismul ne0-feminism. Adica feminismul dus la niveul masculinitati. si consta in ceva de genu:

- barbati sunt mai destepti decat femeile.
- sa plateasca ele nota si in cazuri extreme sa se faca jumi-juma.
- barbatii insala femeile din cauza altor femei si a femeii pe care o insala.
- daca ele sunt feministe, noi trebuie sa fim uniti, si nu sa ne aparam, CI SA ATACAM.

asa ca ne0-feminismul capate un nou inteles, barbati mai pizdosi.

promit pe viitor sa nu scriu chestii de genu asta din lipsa de idei.

avatar series (ep.1)

avaterele mele d'ea lungu timpului. more will come in due time



asta e pisica mea. Sunt mandru de ea, el. am facut-o in flash candva....

top 3 (4)

din curiozitate si plictiseala si lipsa de material am vrut sa vad ce artisti imi mananca cel mai mult spatiu pe harddisk. conditie sa fie peste un gb.

1. Radiohead (1.75 Gb)
2. Morrissey (1.5 Gb)
3. Aphex Twin (1.13 Gb)

si runner up

4. The White Stripes (1.04 Gb)

dar treaba asta ma intristeaza. Primele trei nu sunt ale mele. Sunt luate de pe dvd-urile altor oameni, e truda lor la mijloc si obsesia lor de a gasi toate ep-urile si lp-urile si orice au mai scos respectivi. Si parte si mai trista e ca Radiohead imi place p'alocuri, Morrissey n-am ascultat mai deloc si cu atat mai putin Aphex Twin.

dar a patra, a patra e a mea. Munca mea, truda mea. Un folder mare cu toate cele 5 albume, o gramada de ep-uri, si cam 5 concerte live. Toate aranjate frumos, nume, tag, an si tot asa. Deci a cu ce sa ma mandresc.

Daaar acum imi amintesc ca pe undeva mai am niste niste concerte white stripes care nu au fost catalogate...

si da, sunt fan white stripes, destul de mare, dar nici pe departe obsedat. imi plac.

nu stiu nimic despre...

ce se asculta in cluburi si licee.
nu urmaresc mtv-ul, nu stiue topurile, nu stiu ce artist nou a intrat pe locul 2 dupa Celine Dion cu o melodie labaroasa care sa apeleze la partea sensibila a pizdelor pre/post/adolescentine si ce melodie pe locul 3 care sa evoce imaginea hypper-masculinitatii si sa creeze efectul pavlov la baietii ca atunci cand o aud sa se simta sex(y).

Moda. Sunt complet dislexic in materie de moda. Nu stiue ce se poarta. Nu stiu care e fad-ul. Nu stiu ce culori se asoreteaza in conceptia populara. Nu stiu daca sau iau adidasi sau conversi sau care mai erau. Nu stiu ce spun conversi despre mine ca persoana. Habar n-am daca e mai trendy sa ai geaca gen britanica sau cu gen puff. Nu stiu daca sa iau ochelari dolce sau gabana. Nu stiu cum sa judec daca o fata citeste Bravo sau glamour sau tabu sau cosmopolitan sau coolgirl. Nu stiu moda in dans, pentru ca nu stiu sa dansez. Habar n-am care e diferenta intre un tip care poarta haine largi si unu care poarte bluze mulate in dungi. Mamale fac shopping la magazine diferite? Nu stiu cum ar trebui sa fiu cool. Si sincer nu am nici cea mai vaga idee legata de accesori. Care e frumos, care e cool, care e la moda si ce spune fiecare despre persoana mea. N-as putea alege intre doua inele complet diferite, nu stiu care-i faza cu bratarile cauciucoase (desi am una) si care-i faza cu cele mai textilate. Nu stiu cine decide moda. Nu stiu de ce si-ar dori cineva vreodata sa fie la moda.

E la moda sa fii la moda?

(*) am mintit putin. Ala cu haine largi e rapper, ala cu bluze mulate in dungi e houser/minimalist. Totusi...

relevant shit

pana acum am scris chestii banale si usor redundante legate de bloguri, seminte, frustrarile mele frivole. asa ca am sa scriu ceva mai relevant si inca nu stiu ce. Probabil o opinie despre ceva mai universal, cum ar fi un film sau o muzica sau vreo chestie de importanta mondiala, dar nu stiu nimic de acest gen.
asa ca...

Ultimul film vizionat (concept imprumutat de un forum de film):
prozac nation.

christina ricci, o actrita pentru care am numai simpatie, respect si admiratie, care a jucat misto in filme misto (adams family, pumpkin, the oppsoite of sex, buffalo '66) joaca acest rol inspirat din fapte reale intr-un film real. Ea e o post-adolescenta fara tata, o mama care face din problema, nu solutie, ostracizata din viata sociala a liceului, ajuns cu bursa jurnalistica la Harvad (pompozitatea la mama ei acasa, sau cum era zicala aia...). Din pacate copilaria ei abruta a lasat rani deschise. Ajunsa la facultate e prinsa intr-un cocktail de ipocrizie, viata sociala, droguri, depresii, barbati, lou reed, rolling stone magazine, sex si in final, incapacitatea de a mai scrie, presupusa ei pasiune. Totul bine si frumos, un cocktail cu ingrediente promitatoare, dar nu. Lizzie, personajul este o tarfa auto-victimizanta (nush daca exista asa ceva in limba romana), proasta, egoista si mediocra. Si nu ca ar fi ceva rau in a fi mediocru/mediocra, dar este o mediocra cu pretentii care scrile articole pretioase si profunde despre Lou Reed pe un pachet de tigari desfasurat fiind intre timp si drogata.
Problema filmului consta fundamental in personajul lui Lizzie. Nu ca ar fi imoral sau ilegal ce face, este pur si simplu neinteresanta. Ca om, n-am cum sa fiu interesat si implicat emotional cu o tarfa (etc) neinteresanta care se pisa ca imbecila pe tot ce i se da si dupaia ajunge victima. De ce sa-mi pese? Nu-mi pasa.

Si am gresit mai devreme, este implicat cumva, vrei sa intri pe scena ca sa poti sa-i futi una lui Ricci si sa-i zici "mai sugi fa pula ca ma enervezi, mortii ma-tii de proasta pulii (etc2)" si termini discurul futandu-i inca una.

day two

in a doua zi din istoria blogului meu am incercat ceva oarecum simplu, anume sa aduag o chestie dinaia mica la fundul pagini care sa-mi spuna cata lume a intrat pe blogul meu, sa vad daca am fani, si mai mult din curiozatate sa vad daca un blog cu totul nepromovat intr-o limba cum ar fi romana si-ar gasi public de unul singur.

o sarcina aparent usoara dar nu chiar. Trebuie sa bagi nu stiu ce cod de html in varianta html a pagini, ceea ce am incercat dar a esuat fioros. Desigur ca nu am mers mai departe de un copy/paste simplu la capatul acelui cod, care aparent n-a dat roade si n-am vrut sa cercetez mai departe de frica ca o sa-mi fut pretiosul blog.

Deci nu voi stii cata lume a intrat pe blogul meu, ce audinta am, si cat imi creste cota. Insert [sad face].

big pile'o' fun

ultima pe ziua de azi, ma jur.

de ce atunci cand mananc semninte, cam de de oua ori pe an, de dovleac, nu le suport pe alea de floarea soarelui, mananc intr-o farfurie, jumate pentru seminte, jumate pentru coji si nu arunc niciodata cojile, si atunci cand teancul de coji e foarte mare simt un sentiment (redundanta constructie) de indeplinire si mandrie (acomplishment)? Oare viata mea e atat de goala si lipsita de... orice incat simpla acumulare de coji de seminte imi da o senzatie de reusita, de realizare?

Simt ca fac ceva,
ca am muncit si aceasta e rezultatul muncii mele?

sunt oare singurul care se bucura sa vada cata mai gramajoara am reusit sa fac? A job well done is it's own reward. In cazul asta, o gramajoara de coji de seminte. My mother would be so proud...

parca...

... ma arde la degete sa mai scriu ceva.

url-ul cu paranoikue sau cum dracu o fi scris vine de la "le ogtopussoir paranoikue", eu fiind ogto si mi-a placut scrierea paranoikue si pe moment ducand o lipsa apriga de idei si inspiratie am pus ce mi-a venit mai usor. care mi-e si status la messenger.

As vrea sa punctez cat de mult pot ura "Yahoo! Messenger"-ul. Si mai mult decat Yahoo Mess-ul, chatul insine. Cea mai rece, neproductiva si muista forma de comunicare cunoscuta omenirii. Acum putem avea acces 24/7 la oricine, sa discutam orice cu ei, sa le spunem ce avem pe suflet in momentul in care avem, sa nu iesim din casa pe motiv ca facem juma de ora pe drum ca sa vorbim cu oamenii care sunt deja pe mess asa ce de ce sa pierd juma de ora din viata mea in autobuz cand pot povesti pe mess o anecdota hazlie in doua ore, care as putea povesti-o pe live in 5 minute. dar e mai fun asa ca nu trebuie sa-mi stresez curul cu miscare, ca doar sta atat de bine pe scaunul asta care acum e practic mulat pe cele doua buci care par din ce-n ce mai plate pe zi trece. Oare de ce? O sa ajungem cu toti niste curi plati. Noroc cu fetele care tin sa fie trendy si poarta haine mulate ca sa arate cat de 'bucati' sunt ele si in acele ore in care stau la scoala cu gasca si cu gagicu care mai remodeleaza curu cat timp face liposuctie aplicata intre pauzele de conversatie care in general constau in redundantii si pure idiotisme care le confera statul de "mediocru" infect care il merita si pentru care au muncit cati ani au.

si cu asta am incheiat sectiunea "Tinererul din ziua de azi" si ma simt mai batran, mai matur, mai important si superior. yei. gogo victory dance.

de ce?

de ce ar face cineva vreodata un blog?

1. cel mai simplu mod de a publica opere scrise de tine. nu mai e ca pe vremuri cand trebuia sa trimiti un text la gazeta literara si daca aveai noroc si talent si condei il publicau. oricine poate publica si accesa publicatii cu ajutorul blogului.

2. sa te dai mare. scrii chestii inteligente ca lumea sa vada in sfarsit ce talent ascunzi in spatele acelor e-mailuri de respingere de la toate publicatiile si revistele din zona, orasul, judetul tau, o adunatura de monstrii insensibili care n-are recunoaste o valoare litarara nici daca i-ar calca cu masina.

3. sa mai faci curat in creierul tau, unde este in mod natural o dezordine cam cum era in camera ta cand erai la liceu si maica-ta tipa la tine sa strangi si sa faci teme. Se aduna tot felul de inutilitati care se aglomereaza si nu mai ai loc de un gand constructiv, deci blogul e ca debaraua care sta sa explodeze, facuta ca un puzzle de mii de bucati, nici un spatiu gol. Doar ca blogul e mult mai frumos ca nu explodeaza, poti sa scrii cat vrei, ca nu trebuie sa faci curat la venirea primaverii. Si ma bucur de aceasta optiune lunging sub-punctul asta cat de mult pot. Siiiiii, gata...

mai sunt?

4. Sa-l folosesti ca mijloc informativ, sa scrii chestii care ar putea interesa pe altii, sa faci un bine societatii, sa contribui, do your part. How very al gore of you.

alteceva nu-mi vine.

Cred ca scriu ca ma plictisesc sau ca n-am 'condeiul' sa scriu ceva mai interesant, o schita, o poveste, o nuvela, un roman, o piesa de teatru, un scenariu... ma rog.

Sincer, nu vreau sa citeasca nimeni blogul asta. n-am nevoie de critica constructiva sau apreciere. Doar un loc in care sa scriu fraze si paragrafe interminabile. Pacat ca n-am word count.

ok, atat.