Reactii la blog

First off:

There are NO fucking t-shirts. Daca justin e gay, cui ii pasa? Da, beyonce ARE trei sfarcuri. Faza cu matt stewart nu e noutate. Dan diaconescu nu era in pat cu elodia, potrivit teoriei ca dan diaconescu nu are picioare, sta intr-un ghiveci si nu pleaca niciodata din studio. Nicoleta luciu inca n-a intrat in politca, INCA. Degeaba candideaza chuck norris pentru presedintele americii, deja conduce lumea. Nu voi spune nimic rau despre Brad... Atotputernicul Brad. Iar daca exista sex tape cu brittney spears, LOOK AWAY, SAVE YOURSELF, THE HORROR!

Se fac doua zeci de zile de cand am inceput prima oara sa-mi popularizez blogul. (hehe, po-pula-rizare...)

Am sa fac un rezumat al reactiilor diverse la blog, unele pozitive, un pic mai multe negative.

sa incepem cu cele de pe blog:

Popi mi-a zis ca sunt kul, dar era timid si nu stia cum sa se exprime. Suntem cu totii prieteni aici Popi, nu-ti fie frica.

Un anonim mi-a zis, de asemenea, ca sunt kul.

Makilex mi-a recomandat cu cladura un spellchecker. Nu vreau.

Iar domnul Da-teinpolameadecarnat, am scris bine?, asa, aparent are o problema cu mine. As vrea doar sa adaug ca nu-l cunosc pe acest Domn Da-teinpolameadecarnat, dar maniera lui de a a-si comunica impresiile mi se pare cu totul nepotrivita si butucanoasa. Putin tact domnule Da-teinpolameadecarnat, putin tact. Din cate-mi dau eu seama, el este un_idealist, xenofob, care nu realizeaza ca blogul meu are ca target audience oamenii care nu scriu pula cu doi de "o" in loc de "u". Domnule Da-teinpolameadecarnat, se scrie PULA, P-U-L-A.

Trecand mai departe la reactiile non-commentariale:

un tip mare a zis: "blogurile sunt de cacat" (yes they are)

i. a zis: "e nice, in stilul tau, sarcastic, imi place" (can we make sex?)

o. a zis: "este tare, esti un zeu" (i can't deny my true nature)

cineva a zis: "da' e de cacat, dar imi plac statusurile" (no more soup for you)

mihaela radulescu a zis: "sunt surprinsa" (sa moara ma-ta)

un muist a zis: "CnuB se caca pe tine, al tau il citesc cu scarba, dar la CnuB ma cac pe mine de ras" (iesi afara din casa mea)

cabral a zis: "sunt negru" (we know... we know...)

un alt muist a zis: "am si eu blog" (felicitarile mele sincere)

altcineva a zis: "destul de tare"

gina pistol a zis: "Mi se pare cel mai elocvent si relevant comentariu asupra societatii contemporane ce se poate citi necomerical, acum scuzati-ma, trebuie sa sug o pula" (we love you gina pistol)

Am notat in carnetel toate parerile voastre, am sa tin cont de ele. Daca mai aveti pareri trimiteti-le prin posta la:

Adresa: Bucuresti; sector 1, Str. Vasile Conta nr 16
Telefon / Fax: 40-1-2115550; 40-1-2115556(centrala); 40-1-2111540; 40-1-2110540

Dar nu am de gand sa ma opresc din a scrie. Doar de-al dracu.

P.S. ma pis pe toate blogurile aparute dupa 20 noiembrie (nothing personal)

Artsy

Vladimir Kush - Play With Fire



Dragut. More here: http://www.orangecountyfineart.com/kush.htm

Post-apocaliptic

Desi urasc ideea de sequel sau spin-off, totusi nu ma pot abtine sa nu zic doua-trei-cinci cuvinte (paragrafe) despre incidentul inaugurarii micului nostru turn efel travestit (bradul godzillian, yes, i have a million of them). Desi mie personal imi place sa-l alint ca "silozul nuclear".



Pe 1 Decembrie, 2007, circa 100.000 (o suta de mii) de romani, din toata tara au venit sa vada bagatul bradului in prizda. Si dupa cum vedeti in poza, zona unirii arata ca centrul Hong Kong-ului (sau orice alt oras asiatic suprapopulat), cu tot cu reclame imense. Iar ciuda faptului ca au venit provincialii, ma declar dezamagit de faptul ca nu a fost nici o (am bolduit spatiul dintre "nici" si "o" in semn de protest) caruta. Ori acest eveniment a fost prea swanky pentru taranii cu carute, ori intrarea in UE i-a impulsionat sa se modernizeze si sa-si ia un aiuto-iehicul. Trecand peste micile mele obsesii si pedanterii...

Bun, au venit, s-a aprins Bradul (e atat de mare incat, dupa norma lingvistica, cica se scrie doar cu litera mare). Aparent, un grup de oameni mici si cheliosi au inceput sa se inchine la el in fiecare sambata la ora 4:42, cand apune soarele. So, fuck you, brazilia. Dar dupa ce s-a terminat toata distractia, artificiile, si colindatul in masa (yeah, right), adica, dupa cinci minute, lumea s-a plictisit si a decis s-o ia inspre casa, coliba, cocioaba, cutie de carton sub podul grant, in functie de stare materiala, dar fiind romani, toata lumea pleca in directii diferite. Si in loc sa se lase dusi de val, s-au impotrivit miscarii browniene, s-au zbatut si atunci a inceput cu adevarat distractia. Din marturia unei persoane care A FOST si A VAZUT (pe CnuB, recomand) si a si supravietuit, am inteles ca oamenii se calcau in picioare, la propriu, se pierdeau unii de altii, si n-aveai loc sa respiri. Pot sa bag mana-n foc ca a murit macar UN pensionar, dar e ok, se considera ofranda autotputernicului Brad. Apoi, au inceput sa dispara copii, batraneii nu satisfacusera setea de sange a Bradului. Cincizeci la numar, nu stiu daca au fost recuperati toti, dar mi-a placut la nebunie cu la stiri se anunta in draci la stiri cum "daca v-ati pierdut copii, mergeti la cortul de control din parc ca sa vii recuperati". Da, intradevar, mi-am pierdut copilul, ma duc acasa sa ma uit la stiri. Sigur oamenii de la stiri stiu unde e copilul meu. It is the will of the Brad.

Deci, cu totii stim ca romanii sunt prosti, si ca toti cei de care au fost la Brad trebuiau nimiciti, de dragul purificarii rasei umane. Say "No" to billy'bob-fuck'yo'own'mama-inbred-pick'yo'nose'with'a'scrudriver DNA.

Iar poza, Poza, the picture, mi se pare geniala. Odata pentru ca e singura over-head. Arata ca o combinatie de Blade Runner cu Brazil, mii de oameni dusi la gazare, cu reclamele imense in fundal, desigur ca Mcdonalds nu lipseste din peisaj. It's all so beautiful. Unghiul inclinat, calitatea de mobil, de parca fotograful a vrut sa imortalizeze momentul, dar era foarte grabit sa plece din zona pentru ca urma sa explodeze bomba cu naplam, care sa ucida oamenii contaminati de boala misterioasa ucigasa (pe sistemul Outbreak).

Sunt oarecum mandru ca am pseudo-prevazut un asemenea eveniment/calamitate cu o zi inainte. Dar realizez acum ca nu va avea loc nici o (bold again) revolutie in Romania. Trei motive:

1. Suntem prea prosti ca sa putem organiza asa ceva, spiritual si logistic.

2. Nu suntem destul de destepti incat sa lasam pe altcineva sa ne coordoneze in acest sens.

3. Suntem lasi.

Pun accent pe punctul trei. Vad in fiecare zi in mediul meu liceeal lipsa de indrazneala. Cum nimeni nu se indoieste de judecata preofesorilor, si cand o fac, o fac in gand. Da, exista mitocanii care fac scandal, dar nu e de parca il fac cu un scop, nu e de parca in spatele actiunilor neconformiste vor sa dovedeasca ceva. Vor doar sa amuze si sa se amuze. That is not a revolution, that's just being an idiot. Visul meu e ca intr-o zi, dupa un incident, sa zicem, rezonant, sa-mi leg o bandana de cap, sa tip "VIVA LA REVOLUCION", si sa cucerim liceul. Vom tine ostatec pe director, vom cere motivarea absentelor si abolirea legitimatiilor sau ce pizda masii sunt, cu numele si poza noastra. Fetele o sa dea foc la sutiene, se va fuma in clase, o sa lasam tabla nestearsa, si NU vom sta in clase in timpul orelor. Va fi haos. Va fi divin. Va fi ultimul cui in cosciugul exmatricularii mele (or smth).

Mi se pare important sa nu plecati de aici cu mana goala. I hope you've all learned something... I have a dream. Of little black girls, and little white girls, playin' with eachother. Let's make it happen.

Ce plagiator infect sunt.

Shame on you

Now you watch Dvorak, 9th symphony, 1st movement!



Acum vorbind serios, ascultati-o. Este melodia mea clasica perferata. Si da, am auzit destula muzica clasica la viata mea. Never you mind bach, strauss, chopin, brahms, beethoven, vivaldi, mozart, tchaikosvky, debussey, wagner, and so on and so forth. They're all great, an' all, cu tchaikovsky in frunte si deja comercialul, usur iritantul, Ludwig Van. But this one, this is the shit. Cel putin pentru mine. Poate are legatura cu faptul ca stiu melodia asta de la o varsta foarte foarte foarte frageda, si ma tot seaca faptul ca nu stiu de UNDE. Am trei banuieli mari si late, tom si jerry, looney tunes sau de la bunicamiu. Maybe you can enlighten me (mai putin la varianta cu bunicul).

But anyway, great stuff. Asa ca scoate-ti-va capul din cur, inchideti MTV-ul, pune pauza la Mika sau Justin sau ce pizda matii asculti tu acolo, sit back and relax to the awsome sounds of DVORAK. Now that's a sithy name.

Animator vs Animation

Gasesc rar chestii misto pe net. Dar animatia asta e geniala. Nu vreau sa stric surpriza. Just watch.

Si daca sunteti cuminti, va mai dau.

Colapsul societatii

This is how the world ends, not with a bang, but with a traffic jam. (T.S. Elliot on crack)

In ultimul timp, dragul nostru Bucuresti este mai bezmetic decat am fi obisnuiti. Cel putin asa mi se pare mie. Poate din cauza venirii ierni, referendum fever, sau pur si simplu e natura umana sa prinzi pofta de viata exact cand afara e frig si urat, pentru ca in vara, cand conditiile erau propice pentru a trai la maxim, ai frecat menta.

Cum mi se face mie pofta pentru pepene rosu iarna. O pofta nebuna. Sau pentru rosii. Vara n-as mananca nici fortat, dar cand devine inaccesibil... One of the basic human truths, we want what we can't have. Iar toata chestia functioneaza si la nivel social. In perioada asta m-au contactat oamenii de care si uitasem ca exista. Dovada clara a imbecilitatii noastre, desi ne-am putea scuza comportamentul dand vina pe o tampenie de ordin biologic, iarna soarele e mai departe, undele lunare se intensifica, iar acestea ne fut lobul temporal stang, cauzand o deformare in undele alfa, care afecteaza la randul lor sinapsele. Bullshit.

Revenim la subiect. Recent, am avut ocazia sa vad cu ochii mei cum s-a dus dracu tot sistemul, si cum omenirea si-a bagat pula in orice norma si tot ceea ce inseamna bun simt.

Traficul din bucuresti este in general de cacat, iar in ultima luna (bezmeticia iernatica enuntata mai sus) a fost de-a dreptul sinistru. Am mai vazut blocaje, blocaje infecte paralizate, cu claxonat intens, injurat si stat pe loc o ora pe putin. Dar aseara pentru prima oara am vazut cum, in absenta unui politisit, lumea si-a bagat pula si toti treceau pe rosu, de parca facuse schimb cu verde. Si nu strecurat incet-incet, inaintare deplina. Eu asteptam tramvaiul, care a stat cinci stopuri pe loc, pentru ori treceau toti pe rosu, ori cand mai treceau si ceilatii, ramaneau cativa idioti prinsi la mijloc intre cele doua benzi, fix pe sina de tramvai. Adica, ma intreb cat trebuie sa indure un om normal pana sa ajunga la momentul in care sa zica "ma fut" si sa calce acceleratia, si nu doar unu, TOTI, in perfect sincron. Un balet haotic, cu orchestrastie energica, desi limitata la un singur sunet: "honk".

Nu stiu daca prezenta unui copoi ar fi fost relevanta. Atunci cand ti-o bagi in halul asta, colectiv, nu baiatul imbracat in culori radioactive te tempereaza. Asa imi imaginez ca incep revolutiile. Un blocaj infernal, nervii intinsi la maxim, un dobitoc se baga in fata cand nu e cazul, incep sa se injure, ies din masina, se iau la imbranceli, incep altii sa tipe la ei ca nu-si misca masiniile, in pizda ma-sii, astia formeaza o pseudo-coalitie si ii trimit pe restul sa ii suga de pula, si uite asa, pula-n pizda, iese o incaierare monstruoasa, care creste exponential cu durata ambuteiajului. Apoi, fara vreun motiv intemeiat, astia asalteaza guvernul cu furci si torte. Ma rog, ultima parte e exagerata. Dar daca momentul e potrivit, solidaritatea oamenilor in caz de violenta excesiva poate fi un lucru destul de puternic. If everybody's doing it, then is must be cool. Iar cum toti suntem frustrati, am avea si motiv, n-ar fi brutalitate oarba. We want change. We are the people. WE ARE THE PEOPLE! And it'll be a cold day in hell when you can walk all over us and not expect a hard kick'n'da-ass.

Mi-e teama ca n-o sa prind momentul in care n-o sa mai existe aceasta firava societate, si ne vom vana reciproc pentru petrol, ca-n Mad Max (cea mai verosimila viziune a unui viitor futut, parerea mea). We are, after all, on the brink of an oil crysis. Si chiar daca s-ar basi toata china simultan, energia eoliana nu e o solutie (nici gazele naturale daca e s-o luam, asa), nu este deloc viabila acoperirea planetei cu panouri solare, iar energia nucleara ne-ar transforma rasa intr-o creatura unisex, cu 12 degete si ne-am reproduce prin diviziune. Dar cred c-o sa prind stirea la realitatea tv: "Colapsul Societatii", and i will smile.

Rasa umana si societatea sunt fragile si maleabile. Asa ca, te rog, nu mai trece pe rosu ca muistu, futu-te-n gura, manaca-ti pepeni vara si inchide lumina cand pleci de acasa. Altfel, belim pula.

O problema interesant pentru mine e, pe ce melodia s-ar ruina societatea. Sunt tentat sa zic simfonia a noua a lui Dvorak, care este foarte epica, de fel. Sau poate o prefer in acest moment pentru ca o ascult. Alta optiune de bun simt, desi cam neinspirata ar fi Apocalypse Please, Muse, because, you know... Sau poate fi ceva frumos, gen Metropolis (2001), in genul What a wonderful world, dar care sa nu fi aparut in o mie de filme si reclame la margarina. Astept sugestii in acest sens: OST Apocalypse.

Cand vom fi cu toti inapoi in pesteri, scobindu-ne in cur cu bete, vanand proumbei cu pietre si hartia igienica va fi de mult uitata, just rember one thing, I fucking called it.

Improvizatie.

Vroiam sa incep o scurta fictiune, but i don't think i'm up for it. Asa ca voi face a short improv session.

Let's try...
Bobo ciorapul

Bobo astepta momentul. Toata viata lui asteptase acest moment. Din prima zii, cand s-a trezit intr-un fel de inchisoare intunecata foarte mica, ocazie cu care a aflat ca este claustrofob. De atunci a stiut ce doreste.

Sa iasa. Parca era ieri...

Saracul a suferit ce-a suferit, in caldura si intuneric, dar vocile, vocile distante ii dadeau speranta. Poate exista ceva inafara. Poate ca lumea nu e un vid in care n-ai loc nici sa te intinzi. La inceput a fost greu, o panica initiala urmata de o disperata incercare de a-si pune capat zilelor, care se distingeau intre ele doar prin perioada in care nu se auzeau voci deloc. Dar cand esti intr-un spatiu mai mic decat toleranta preotiilor catolici pentru casatoria intre homosexuali, optiunile sunt limitate. Limitate, insemnand O optiune, care nici macar opiune nu e. Poti doar sa stai, sa te obisnuiesti cu durerea. Sa-ti accepti soarta, si daca ai noroc, sa pierzi orice speranta. Atunci cand n-ai la ce sa speri, n-are ce sa te dezmageasca. Dar vocile, futu-le, vocile vagi, indistincte, nu incetau. Bobo se gandea, oare, cu ce gresise de era pedepsit in acest hal. In scurta sa existenta, neavand ocazia sa cunoasca alta viata decat asta, asa ca, unde si cum a putut gresi? Cum poti fi judecat si condamnat cand nu ai ce judeca? Dar aceste intrebari erau irelevante. Dupa un timp, datorita unui triplet magic, claustrofobie, spatiu intunecat stramt, si speranta, Bobo ajunsese sub orice critica, nu mai percepea trecerea timpului, si propriile sale ganduri, era pur si simplu atrofiat...

Dar, dupa cum ne invata dumnezeu, si viata, good things come to those who wait (pentru cei imbecili, ai rabdare si vei fi rasplatit). Cand viata trecea pe langa Bobo insesizabil, soarta a scos un picior, a pus piedica vietii si asta a cazut peste al nostru Bobo. Marti, la ora trei dupamiaza, Bobo s-a trezit brusc dintr-un pui de somn pentru a simti o senzatie ciudata, noua, dar in acelasi timp, foarte naturala. Lagarul lui se misca. Dar nu vibratii subtile, o miscare ampla, energica, iar Bobo tot dadea cu capul de tavan. Dar nu-i pasa, nici nu-l durea. Dupa atata timp de tortura constanta, de durere si rabdare, in sfarsit se intamplase mare minune. Desi in mintea sa marea minune nu era un concept bine definit, mare minune de fapt consta in intmplare insine, faptul ca se intampla ceva! Toate simturile i se iscutisera, dupa o neincetata hibernare, era plin de energie, asta era momentul, acum conta sa fie vigilent si sa absoarba fiecare bob de... orice.

Miscarile variau. Leganatul se transformase intr-un fel de descensiune, apoi totul a inceput sa se zguduie foarte tare, nu ca-ntr-un cutremur, ci mai spasmatic, se lovea de toti peretii, dar a strans din dinti (metaforic) si a rezista. A rezistat. Simtea ceva, parca era dupa colt, daca ar fi avut o limba, in varf ar fi sezut. Atat de palpabil, la un scuipat distanta, ii simtea mirosul, gustul, parca se uita direct la ea, oare? Se poate?... Libertate?

to be continued

Rutina mea matinala.

Este ora 5:04, ma trezesc. Usor dar sigur ma ridic din pat, simt cum imi cad ochii in gura. Merg in sufragerie tiptil ca sa nu trezesc restul lumii din casa, ca sa-mi caut niste papuci si sa iau doua dvd-uri blank. Duc blankurile la mine in camera, beau niste apa minerala si brusc simt nevoia urgenta sa merg la baie ca sa ma pis, ceea ce e bine, pentru ca trebuie sa pornesc apa sa se incalzeasca ca sa fac dus, pentru ca aseara eram prea obosit ca sa fac. Merg la baie, pipi, dat drumu la apa, destul de mult zgomot, dusul galagios ca dracu, c'est la vie. Inapoi in camera, deschid cd-romul, bag dvd-ul blank si pun la scris primele 12 episoade din primul sezon al unui serial foarte frumos care trebuie sa-l dau cuiva azi, doar ca persoana respectiva a fost prea incompetenta sa ma anunte din timp ca ar avea nevoie de serial (m-a anuntat aseara exact cand ma culcam), si deastea scriu eu dvd-uri la ore imbecile (5:24 dimineata), cand apropo, primul dvd a ajuns la 93% si cam haraie. Ba nu, a trecut, e ok. C'est fini. Primul dvd e gata, pac, afara, il inlocuim, scriem pe cel terminat, si punem la ars a doua parte a sezonului. E timpul sa facem baie, asta in cazul in care s-a incalzit apa (la ora asta se incalzeste mai greu). Va rog sa inchideti ochii pentru cam 20-25 de minute cat ma dusulesc, apoi sa reluati cititul.

Multumesc pentru rabdare. Interesant cum pentru mine au trecut 20 de min si pentru voi doar un punct si un spatiu, dar revenind: Dvd-ul al doilea e gata, dus am facut, cu apa buna, calda, pana acum e bine. Mai departe e mai nasol, o secunda sa scriu pe dvd. Trebuie sa ma usuc, fiind ud leoarca si ar trebui sa printez un referat. Problema este ca imprimata mea, singura, din sufragerie cantareste cateva tone, si ar trezi toata casa. Asa ca nu voi printa nimic. In schimb am sa rog pe cineva din public, aruncandu-le un bilet intr-o sticla, si sperand ca mi se va indeplini dorinta. Gata. Acum ceasul este 5:56. Trebuie sa ma usuc, sa ma imbrac etc. si sa ies pe usa la ora optima 6:52, ca sa ajung la 7:30. Dar avand in vedere ca am timp suficient, voi lasa in fundal sa ruleze un serial scurt, ca sa am la ce sa ma uit in momentele in care mai trec prin camera.

Sa inceapa ritualul. Mai intai feon. Bun, sunt uscat si cam voluminos, dar nu-i o problema. Ma imbrac, sa nu se inteleaga ca eran nud pana in acest moment. Acum la baie, be right back. As avea timp sa mananc ceva, dar nu ma obosesc, probabil m-as lungi si as intarzia. ghiozdanul e gata, si voi iesi pe usa cat se poate de curand.

Daca as face asta in fiecare dimineata, m-as impusca in cap, in timp ce ma arunc de la etjaul 10. Trezitul matinal este o imbecilitate. Interesant cum in toata acest rutina matinala n-a figurat nicaieri faptul ca am mi-am scris rutina.

101 Things to do when you're bored.

It's time for something biblical.
Un pic cam tarziu, dar o sa incep (inca) o traditie (cealata fiind avatar series).

Incepand cu acest post, am sa insir, in timp, 101 chestii de facut cand te plictisesti. Do i have what it takes? Let the madness begin.

1. Vezi un film.

2. Cauta muzica noua.

3. Scrie pe blogul tau infect despre cum te plictisesti.

4. Scrie pe blogul tau 101 chestii de facut cand te plictisesti.

5. Vezi seriale.

6. Cerceteaza si aprofundeaza (marea) conspiratie americana (whichever one you please)

7. Tunde un animalut de plus (sigur ai macar UNU in casa).

8. Spioneaza-ti vecinii.

9. Masturbeaza-te (in functie de cat timp iti ia acest ritual, fa-o de mai multe ori, daca trebuie)

10. Cauta poze cu Dennise Richards goala.

That should keep you busy for a while.

the truth hurts...

... I mean, really hurts.

Futurama Returns

Pentru oamenii din public care nu sunt familiarizati cu serialul Futurama, am sa va fac un mic rezumat:

In 1998 matt groeniennig (w/e) s-a dus la Fox si a zis: "Am facut simpsons, acum suntem cu totii bogati, doar ca eu nu pot sa stau ca un parazit, precum voi, asa ca am aici un proiect bine dezvoltat pentru un ALT serial animat de comedie numit Futurama (dupa o expozitie din... 1939, care arata cum credeau oamenii ca va arata 1959)". Baietii de la fox au zis: "Da, intradevar, ne-ai facut putred de bogati, efectiv PUTREZI, ne stergem la cur cu pudeli, purtam sandale in forma de pui de foca, DIN pui de foca, si mancam testicule de panda, trei mese pe zi, in timp ce lindsay lohan se linge cu hillary duff live, pentru amuzamentul nostru. Dar, vrem sa avem un cuvant de spus". Moment in care Matty le-a arata degetul din mijloc, a plecat si a facut futurama fara sa-l bata nimeni la cap cu nimic. Go matt, fight the power. Preferably BEFORE you make it filthy rich, but eh...

Un ratat, Fry, care livreaza pizza si cam atat este criogenizat accidental pana in anul 3000, iar cand se trezeste se imprieteneste rapid cu un robot alcoolic-fumator care fura si tot indeamna lumea din jur sa-l muste de curul sau metalic, o tipa cu un singur ochi care seamana dubios de mult la voce cu Peggy Bundy (yes, google that), si ajunge sa lucreze tot ca un curier (mai putin ratat) pentru un stra-stra-stra-stra...-stra nepot de-al lui, care are mult peste 150 de ani. Mai are rost sa mentionez homarul urias doctor, jamaicanul birocrat si martiana usuratica, bogata si proasta? Am mentionat robotul? Bender. This is not just any robot, this is THE robot. Desigur ca au mai existat roboti cu un bad-ass attitude, dar Bender este cu adevarat cireasa de pe tort. Mi-e greu sa explic ce-l face atat de bestial. Poate sarmul, vocea, zambetul fermecator, naturaletea, faptu ca injura sau that irreverent witt. De fapt, ceea ce-l pune deasupra tutror robotilor/personajelor de acest fel sunt acele mici nuante, dorinta lui de a ajunge un bucatar bun, sau de a canta muzica folk. Slabiciune sa pentru broaste testoase. Awww... sweet memories.

Futurama nu e pentru toti. Daca te astepti sa razi in hohote si faze imbecile (dar geniale prin comicul lor specific), gen family guy, atunci vei fi usor dezamagit. F-rama marseaza mai mult pe directia satirei. Desi pare si el imbecil la suprafata, impunge modelul american actual in mod constant, si uneori le iese foarte misto. Ca sa fac o diferentiere mai palpabila, family guy e (era) amuzant, futurama e clever, but don't get the wrong idea, pana si in ziua de azi rad la scena cu Leul aschilambic care mananca Tofu. But i will spoil no more. Daca n-ai vazut futurama, vezi. Daca ai vazut futurama, tocmai ai citit trei paragrafe degeaba. Moving on.

Din pacate, fiind prost programat si reprogramat, serialul a avut audienta mica. Si mai existau si alte cateva probleme technici (nu serioase), cum ar fi ca UN episod se face in 6 pana la 9 luni (faceau mai multe simultan, nu scoteau unu, maxim doua pe an) and so on and so forth. In consecinta, a fost anulat, oprita productia si intrat direct in pop-cult. Dar urmarea si devotamentul fanilor a fost atat de puternic incat futurama pe dvd s-a vandut bine, FOARTE bine. Fanii inca plang (de fapt, plangeau), siteuri futurama exista si acum, merg bine, si nici n-are rost sa mentionez petitii si alte cacaturi. And so, without further ado, FUTURAMA IS BACK!

Yes, now that you are done masturbating with delight, let me give you the down-low. O sa iasa patru, da, PATRU, filme futurama pe dvd (no simpsons movie cinema crap), care ulterior vor fi sparte in bucati, si vor rezulta 16 episoade care o sa fie difuzate pe comedy central. But the good news doesn't stop here. Tot cast&crew-ul original e prezent, voci, scenaristi, Matty himself, aaaand even more, TOCMAI a aparut primul film: Bender's Big Score. Si prim minunea internetului, tocmai il descarc de pe torrente. Hurray for put hard-working boys across the border.

Nu stiu detalii despre poveste, dar am un plotline destul de vag cat sa nu strice nimic, dar satisfacator de informativ ca sa nu stau sa ma scarpin in cap incercand sa gasesc variante, read below:

Planet Express sees a hostile takeover and Bender falls into the hands of criminals where he is used to fulfill their schemes.

Chiar daca va fi cel mai prost film facut vreodata (desi e cam improbabil there are some fucking strong names on THAT list), you must find out for yourselves.

In caz ca sunteti curiosi, titlurile de la celalalte trei sunt:

Futurama: Bender's Game
Futurama: The Beast with a Billion Backs
Futurama: The Wild Green Yonder

Toate vor fi lansate in 2008. Until then, i leave you with a bender quote:
"Bender: Hey. What kind of party is this? There's no booze and only one hooker."

Come in, i guess (Free T-shirts)

O decizie indrazneata a fost luata de catre managementul gear Grinder. Venita de undeva de sus, un comitete, pe baza unui vot si a unui studiu aprofundat a decis ca este in cel mai bun interes al Grinder-ului si iasa in lumea, sa circule pe aceasta chestie noua, radicala si sofisticata numita inter-web, sau world wide web, ceva cu un "weB".

Eu personal, ca umil angajat al acesti corporatii de-a dreptul mamuta, nu sunt in totalitate deacord cu aceasta schimbare brusca de strategie. Presimt ca ne vom aliena publicul existent (adica pula, nici dracu nu intra pe blogul asta), si cu atat mai mult, ma inodiesc sincer ca oricine ar incerca in acest moment sa patrunda lumea Grind-istica n-ar intelege mai nimic. Dupa atatia ani, Grinderul cu prestigioasa s-a traditie a intrat in niste zone foarte cenusii, unde se disting vagi nuante de ceea ce ar putea fi... Ma rog, ceva, orice. Iar nici dracu n-ar sta sa urmareasca cu migala (altfel nu se poate) lunga istorie ca sa poata intelege ce se intampla aici (adica nimic).

Fanii inraiti vor pleca, dezgustati de comercialitatea blatanta, iar cei noi-veniti o sa-si bage pula.

Indiferent cate poze cu mine in curu gol o sa puna pe autobuze, sau oricate publicity stunt-uri (cascadorii publicitare) am face, n-o sa generez vreodata un buzz suficient cat sa justific scrierea genului asta de cacat. Iar cu o competitie prolifica, cum ar fi CnuB si Zomie6, care pur si simplu ma claca in piciaore, dupaia se sterg la cur cu bloguletul meu de doi lei. Teoretic, as putea sa-mi cresc tirajul. Daca m-as fute cu un cimpanzeu de frageda varsta,sa pun pozele pe oDC, in acelasi timp sa ma duc la sediul Zombie6, sa le scot calculatorul din priza (si ma jur, n-ar mai posta timp de cateva luni bune) si sa ma cac in fata usii lui CnuB in fiecare dimineata pana cand va ceda nervos si sa vina autoritatiile sa-l culeaga pentru a-l depozita intr-un loc unde "nevoile lui speciale" sa fie "tratate" cu "grija corespunzatoare" "in functie de gravitatea acestora"... "Ghilimele".

Poate in acel moment as avea o sansa. Sefii mei isi propun sa concureze in acelasi timp cu McDonalds', DHL, ING, British-american tabbaco si Lech Kaczyński (presedintele poloniei, cica. sunt sigur ca habar n-aveai, dar norocul tau ca ai un prieten bun ca mine care sa-ti spuna aceste informatii esentiale). Un scop destul de epic avand in vedere ca avem la dispozitie doar un blog de cacat si un sigur trist (da, eu) care poate doar sa stea si sa scrie posturi lungi si inutile, in care mai mult doar suge pula (a guy's gotta make a living...). Partea amuzanta e ca Grinder Industries&Co. are in acest moment un net-worth de 65MILLION$$$. Ma rog, exagerez, cifra exact e 64.876.229$, desi, dupa cum tocmai am spus, am doar un blog de cacat si o tastatura rabdurie. So, fuck if i know... And i don't even get paid.

In caz ca sunteti retardati si aveti perspicatitatea unui limax la plaja fara crema anti-solara, sa fac un rezumat a ceea ce e gear Grinder. Un loc in care eu, al carui nume va ramane secret din considerente... complexe, se poate exprima liber si mult. Cu accent pe mult. Aici pot in sfarist sa scriu parerile mele bine structurate despre anumite aspecte ale societatii, economiei, politicii, viata in general, care, mie personal, mi se par foarte interesante. Asa ca cititile si voi, pentru ca inductiv, ar trebui sa vi se pare si voua interesante. Blogul asta e doar pentru cei tari de inger(?), care nu se sperie cand vad posturi interminabile si propozitii care cinci randuri mai jos nu mai au legatura cu subiectul initial sau ratiunea umana in general. Proceed if you have what it takes. Si un mic avertisment, chiar scriu multe imbecilitati, neamuzante majoritatea, asa ca va rog, nu emiteti pretentii.

Oh, by the way... No free t-shirts.
Haha. What a bunch of fucking losers.

avatar series (ep.5)

Acesta este un avatar chiar recent care il si folosesc in acest moment.

Leon este un film superb. Imi plac la nebunie ochelarii lui, dupa doi ani de stat si cautat, am si eu insfarsit o pereche. Deci, am dreptul de a fi reprezentat de acest frumusel si stylish avatar.

Zero Punctuation

This is like the shit. Video reviews de cam 4 minute, foarte amuzante. Tipul e un pseudo-britanic australian.

Injura mult, divagheaza, si da cu parul in tot ce misca, de la americani, homosexuali, francezi, nazisti, etc. Just one watch, and you'll be hooked.

Zero Punctuation, by Ben "Yahtzee" Croshaw

But until then, a sample, preferatul meu:

Medal of Honor: Airborne

Lasatul de fumat

Dupa cum stim cu totii dupa zeci de ani de teste seriose, nemurate campanii si acel scris enervant de pe pachete, in unele tari chiar poze, fumatul dauneaza grav sanatatii.

Asa ca, de ce fumeaza oamenii? De ce ar vrea cineva vreodata sa-si faca rau fara scop sau motiv? La alcool, e starea de euforie, la mancarea nesanatoasa, pur si simplu iti place, placere de moment, droguri... mai are rost sa continui?

Plus ca, la inceput, cand te apuci, practic te apuci de ceva ce nu-ti place. N-am auzit niciodata in viata mea de cineva care de cand a tras primul fum de tigara sa zica: "Dumnezeule, ce bunatate, am sa fumez pana fac cancer, atat de mult imi place." Tusesti, scuipi, chiar vomiti. Dezgustator, te intrebi cum poate cineva sa traga cam 15-20 de fumuri pe tigara, 20 de tigari pe pachet, cam un pachet pe zi (fumaotrul de rand). Este de neconceput.

Si totusi, anul mori milioane. Lasa tu bomba de metrou, foamete, TBC, lipsa de apa potabila, razboaie, calamitati naturale etc. Dobitocii trag in piept, si fiecare fum ii aduce un pas mai apropae de moarte, si ei stiu foarte bine acest lucru, e scris MARE pe fiecare pachet afurisit. Doar un analfabet, care n-a iesit din casa in ultimii 30 de ani, si primeste prin posta tigari n-ar detine aceste informatii elementare pentru oricine care a tras un fum vreodata in viata lor. Moarte la pachet, pe care mai dam si bani. Dar nu ca am muri brusc dupa nu stiu cati ani de fumat, probleme cu respiratia, scade rezistenta la efort fizic, mirosi ca o scrumiera infecta, dauneaza celor din jur... Sigur mai exista si alte efecte negative.

Cea mai mare dobitocie a secolului, si pun accent pe secol, razboiele si religie sunt deja veterane. Da-mi bani ca sa ne sinucidem, incetul cu incetul.

De ce? Un teribilism diluat, care s-a transformat in automatism in subconstientul maselor? O drama existentiala, in care este imprimate suferinta, considerand ca viata nu merita traita, si este modul nostru pasiv de a ne sinucide, un soi de auto-flagelare? Sau o simpla mentalitate imbecila de turma. Dracu stie, fiecare cu a ma-sii.

De un numar de luni, aporximativ cinci la numar, cred, eu nu am mai fumat. Nu am vrut sa ma las, dar o conjunctura aparte m-a pus in situatia de a renunta la fumat, un obicei ce mi-era foarte drag, in schimbul unei experiente ce nu o meritam, dar pe care o doream din tot sufletul. Cu chiu, cu vai, m-am lasat de fumat. Nu sunt un inger, cred ca un trabuc am gustat in aceste multe luni, ca deh, trabucul e altceva, ca bautul sampaniei al nunta. Sampania se bea la nunta? Ma rog.

Ce am realizat, ca fost fumator (desi, teoretic, inca nu sunt un oficial fost fumator, cam dupa un an castigi acest titlu). Depenta fizica e o lae. O simpla scuza, "nu ma pot lasa de fumat". Daca VREI sa te lasi de fumat, poti. Fizic, nu e o problema. Teoretic, toate toxinele din corp, si acel presupun elemnt fizic, sunt eliminate dupa o saptamana. Dar oamenii nu VOR sa se lase de fumat. Desigur, ca ti-ai dori sa fii o persoana sanatoasa, si sa traiesti mult si bine. Doar ca pana devii tu sanatos, pana sa ajungi sa te bucuri de acei ani in plus, parca nu merita. Mai importanta e tigara de ACUM, in ACEST moment mirific, caruia doar acea tigara lipseste, sa fii si cool, ca daca era un film, sigur SIGUR personajul tau avea o tigara in mana. I mean, you're supposed to be the shit, right? (The shit este ceva de bine).

Nu stiu cum s-a intamplat ca fix acest gest de a fuma, este unul atat de seducator, de erotic, de fermecator, cate spune despre tine ca persoana, ce imagine iti confera, s-a nimerit sa fie si un gest deosebit de nesanatos. I guess that's just God's sick sense of humor. There is no such thing a casual sex, there is no such thing as action without consequence, there is no such thing as free fun. There is always, ALWAYS, a string attached. Ha fucking ha.

Si, intrebarea care sunt sigur ca vio puneti toti in acest moment, a meritat? Momentan nu dramatic. Da, sincer, doar gandul celor din jur, a promisiunii facute, si a faptului ca daca trag un fum se duc dracului nu stiu cate luni de abstinenta ma opreste de la a ma reapuca. In continuare am momente in care ma uit la ale mele doua degete si ma gandesc, de-ar fii o tigara acolo, poate viata mea ar fii mai frumoasa. Oara chiar ar fi? Probabil ca nu. Daca viata e de cacat, nu tigara te va salva, dar un dragut placebo. Nu stiu daca ma voi reapuca... Time will tell.

Asa ca bagati in voi, pana la cancer, pana la moarte. Dar macar fa dracului ceva intre tigari. Tigara e o pauza de la viata, nu invers.

p.s. i need a fucking spellchecker

chestii interesante pe care sa nu le uit

on god

God is the only one theatrical enough to bring forth the undoing of the world just to make a point.

on mental disorderss:

Complexele sunt ceeea ce percepem ca nu este acceptat de societate.

on god

In the begining, god created time, but god became bored. so god created man, but man became bored. So man created love, and man got depressed. So man invented beer...

Problema blogului

exista o problema cu blogul, una conceptuala, care o sesize acum.

Cand ai un blog vrand nevrand tot ajungi sa-ti formezi o tema generala. Iar cand ai o tema ajungi sa te limitezi, it's common sense.

la inceput ai un blog gol, simti ca poti scrie orice. dar daca scrii un post despre o posibila monarhie in koreea de sud si cat de bengoasa ar fi, deja ai un post cu dublu tais, politic si fictional. mai scrii inca unu despre cum te-ai lovit la picior si ai stat pe strada trei zile fara sa primesti o mana de ajutor, in cele din urma luand decizia sa-ti construiesti niste carje din bete, scuipat si hainele de pe tine si cum in cele din urma schiopatezi pana acasa in curu gol. Primul post prezinta o teorie de-a ta, cel de-al doilea prezinta o intamplare povestiti prin ochii tai. Al treilea post deja pare presetat. Scrii un post despre cat de prost e nastase care deriva intr-o fantezie sadica de-a ta despre cum il biciuesti pe nastase peste fundulet cu franghia dreptatii si a democratiei, ceea ce-ar trebui sa simbolizeze triumful maselor asupra tiraniei subtile a acestor politicieni nefututi. Pe mine personal ma doare-n cur de politica, dar pe tine, care ai scris postul, e clar ca te intereseaza politica, intr-un mod foarte nesanatos.

Vrand nevrand, iti formezi un stil. Pun pariu ca daca acum as incepe un alt blog, numite "Floricica Verde" ar fi cu totul altceva decat asta, presupunand ca as scrie in el. Din aceasta cauza e greu sa tii calitatea la un nivel crescut intr-un blog. Vrei sa scrii dar deja, in subconstient, te limitezi. Ideea fiecarui post anuleaza alte idei. As a side note, intr-un blog ai putea sa scrii despre... animale, aventurile tale personale, care pot fi... multe, pareri, teorii, idei, fictiune, poti transmite intr-o varianta reformulata informatii pentru o alta categorie de oameni, s-o faci mai accesibila, poti da poporului, poti posta chestii care probabil nu intereseaza pe nimeni, poate chiar nici chiar pe tine. Daca oamenii s-ar opri doua secunde, hai patru, si s-ar gandi, folosindus-i creierul la capacitatea maxima (specifica fiecarui individ) s-ar dea seama de muuuultele optiuni si ar avea o noua problema, ce dracu scriu?

Sunt tentat sa intru in definitia artistului, cea pe care o consider eu.

"Artistul este cel care este in mod constant neimpresionat de arta existenta si insista sa adauge ceva pe gustul sau."

Daca vrei sa scrii si la scurt timp te gasesti in impas si te intrebi ce sa scriu e clar ca n-ai ce adauga.

Deci ori stai in fund si te lovesc idei care TREBUIE puse pe hartie, sau oricare ar fi mediul tau, ori faci ca s.king si scrii in mod constat, ocasionally doing something great.

In cazul in care n-ai ce scrie, labarteaza-te pe canapea cu junk foodul tau si pregateste-te pentru o viata simpla si fericita de consumator.

Cheers.

anomalia regizorului

artistii, they come in all shapes and sizes.
si orice artist pe lumea asta lasa ceva in urma sa. cateva exemple: sculptorul cu sculpturile, pictorul cu picturi, fotograf cu fotografii, muzicianul cu muzica, actorul cu rolurile, scriitorul cu cartile and so on and so forth, intelegi ideea.

daaaar exista regizorul. regizorul e ceva aparte. un regizor nu-l cunosti dupa fata, atunci dupa opera, anume filmul.

dar in film, povestea e a scenaristului. imaginea a dop-ului, decorurile a scenografului, personajele a actorilor si tot asa. Ce ramane? ce e al regizorului? Doar doua chestii, numele pe afis si pe generic. Doar astea determina ca un anume film apartine unui cutarica regizor. El nu lasa in urma ceva palpabil, si ar fi stupid sa spui ca lasa "pelicula", din motivele pe care le-am listat anterior, ce cui apartine.

Regizorul lasa in urma ceva deosebit de abstract. Filmul reprezinta interpretarea lui a unei lumi, a unei povesti. Exact ca un actor de teatru a carui interpretari sunt legendare, dar intr-un numar de ani, nimeni n-o sa-l mai tina minte. Deci regizorul candva, la turnarea filmului a dat un punct de vedere. Prin ce se materializeaza acest punct de vedere? Prin numele de pe afis... Asta e tot ce-i ramane lui, sau ramane din el, un nume. Ca dovada ca putini regizori sunt celebri, la restu cunosti doar filmu, nu neaparat regizorul...

De fapt, e valabil nu doar in film. Orice "regizor" pe lumea asta traieste in acelasi anonimat si da lumii acelasi lucru, ceva intangibil. Cum face un spindoctor profesionist care manipuleaza campanii electorale. Sau cel care a coordonat falificarea aterizarii pe luna, in caz ca... Exista o categorie mica de artisti care folosindu-se de unelte, lasa in urma un ansamble piece...

Cea mai ingrata meserie pe lumea asta. Talentul tau consta intr-o viziune. Si folosind mediul cinemaului pentru a expune a cea viziune vei ramane in istorie ca un nume pe un afis... Admir acei oameni.

statusurile mele de mess

vreau sa le scriu aici pe toate care le avus de-a lungu timpului ca sa nu le uit, sincer. ca daca le pun intr-un document word si le las udeva prin hard, nu le mai gasesc...

1. le ogtopussoir paranoikue
2. -->
3. satan said dance
4. sa'dick
5. the boy who cried rape
6. que' skil tous fee?

daca mai vin altele, le trec aici.

welcome back

m-am intors dupa o lunga pauza. and i hope i'm back for good.

let the madness begin.

da, stai. vroiam sa apas post, dar realizez ca asta e un dea dreptul penibil, si n-am cum sa postez asa ceva.

asa ca, hai sa-l mai ingrasam.

de ce n-am scris...

destul de simplu. Blogul este o chestie care in general se creeaza spontan. ai chef sa scrii intr-o seara, crezi ca ai ceva interesant de spus, asa ca hai sa faci un blog.
Faci blog, scrii... Aici in functie de om, avantul acela initial poate dura 2 cuvinte sau 2 ani, pana cand dispare, si toata inspiratia si tot acel material care deabea astepta sa iasa brusc nu mai e si te trezesti cu un ecran de new post in fata, gol golut.

Asta mi s-a intamplat mie. Avantul s-a terminat, we had a good run. Asa ca am facut o pauza. Pe urma am plecat la tiff (mhm), pe urma probleme cu serviciul (liceul) si cine stie, poate chiar si probleme cu familie in curand.
Doar ca, mie imi place sa scriu si vreau sa scriu ca e un bun exercitiu among other things. Asa ca o sa incep runda a doua a gear grindingurile mele, poate de data asta cu mai mult succes si poate intru, cumva, prin miracol, intr-un ritm stabil ca sa pot scrie la anumite intervale de timp. Adica sa nu fac pauze de o luna... Si sa nu-mi pun problema ca n-am despre ce sa scriu...

si merg si pe principiul ca pofta vine mancand. desigur ca si pofta de dinaintea mancarii e buna, dar nici cea dobandita nu e rea.

and this just in ladies and gentlemen, au aparut si problemele in familie. This is LIVE posting.

aici intrerup transmisia din probleme de familie. over and out.

200 Kg ~ 500 M (Part II)

cunoscut sub numele de "pliktis", dar a fost schimbat din motive artistice.

Sa continuam povestea lui Alex.

Planta nu mai era. Oare de ce? Ce explicatie logica ar putea exista pentru disparitia unei simple si modeste plante? Fara ghiveci, doar planta. Alex ar fi fost bulversat, trist si ingandurat, daca ar fi fost o alta persoana. O persoana inteligenta. Dar a reprimat aceasta revelatie si si-a continuat rutina zilnica. A vizioant OTV, a halit, s-a culcat, s-a trezit, s-a dat cu deodorant, s-a dus sa-si faca cota de carne pe metru. si tot asa...

Dar rutina este un lucru foarte delicat si complex. Ca sa intretii o rutina ai nevoie de echilibru. Efortul depus sa fie echivalent cu recompensele materiale si morale. Oboseala sa se compenseze cu confortul. Rutina incepe simplu, te duci la servici si cu trecerea timpului ajungi s-o faci exact cum iti place tie. Aici se deosebeste Alex de restul societatii. Un om normal nu merge in linie dreapta, e ca o sinusoida, o linie curba. Viata unui om este imprevizibila, si oricat a-i calcula, lucrurile nu merg intotdeauna cum ai planuit, deci este imposibil sa gasesti rutina perfecta, pas cu pas, pentru ca ceva intotdeauna o va perturba. Altfel, am fi roboti, dar in schimb, avem 30.000 de oameni care se sinucid anual din cauza depresiei. Inteligenta si constiinta vine la un pret. Dar Cosmin, cosmin nu este un om normal. El este un robot, rutina lui e perfecta, pas cu pas, centimetru cu centimetru, kilgoram cu kilogram de carne. Fiecare delatiu si nuanta a vietii lui si a mediului sau este calculat de subconstient astfel incat alex sa poata sa treaca prin viata fara nici cea mai mica deviatie sau nevoie de oricare din caracteristicile sale umane, atrofiate dupa atata nefolosire.

Astfel a trecut o saptamana, doua, trei... Dar cu trecerea timpului alex a inceput sa sesizeze ce cava e in neregula. Chestii mici, nu se trezea la timp, nu avea destul timp sa se manance, sarea peste deodorant, pierdea autobuzul, intarzia la munca, nu-si facea cota, ajungea acasa prea obosit pentru iubirea sa, Dan Diaconescu, se culca devreme, si tot asa... Pana cand intr-o dimineata s-a trezit atat de devreme incat a decis sa nu mearga la servici si zece minute mai tarziu a ramas socat. Era in casa la acea ora ciudata. Niciodata nu vazuse acel gen de lumina de mijloc de zi in casa lui, arata diferit... Si in acel moment, de lumina si de chiul Alex a avut primul gand uman: "Ce este in neregula?". A cazut in cur pe canapea si a reflectat asupra ultimelor saptamani, totul era gresit, dar de ce? Ce oare m-a adus aici? Ce caut acasa la ora asta? De ce pierd Diaconescu? Cum de n-am observat niciodata acea pata neagra de pe perete? De ce imi pun atatea intrebari? Ce dracu!...

Stand pe canapea, tamp, uimit, constient ca e viu, s-a uitat lent prin camera. Aceea era viata lui, acea camera, acea canapea jegoasa, acel televizor vechi, parchetul inegal si umflat cu umezeala, peretii galbeni spre jegoziu... Nu era trist, era doar uimit de toate aceste chestii care existau, pe care practic nu le vazuse pana-n acel moment. Si privirea curgea, se uita pana la si cel mai mic detaliu. Apoi l-a lovit nicovala. Nu la propriu. Lumina, coltul, ghiveciul si... planta? Planta, planta nu era. Stomacul a facut implozie instinctuala si creierul facuse ateatea lagturi de sinapse incat vedeai scanteile cum ies pe urechi, auzeai rotitele cum dau turatie. Alex isi amintise, planta nu mai era. Si prin minune a formulat un gand, "Din cauza plantei". Planta era de vina, disparuse si a dat peste cap tot sistemul fragil si l-a lasat pe Costin naufragiat in necunoscut. Iar omul fiind in mod natural speriat de necunoscut, alex se caca pe el de frica. A ajuns la concluzia previzibila si disperata: "imi trebuie planta".

Toate bune si frumoase. Planta nu era. La o examinare detaliata a ghiveciului, Alex a descoperit un singur lucru, ghiveciul era gol. Cu putinele sale cunostiinte despre lumea din jur a incercat sa gaseasca o explicatie. Hoti? Hoti iubitori de plante? Vegetarieni? Activisti care militeaza pentru libertatea plantelor? Tiganci care aveau nevoie de ingrediente pentru vraji?... Becali? Nu, nu era posibil. Pacat ca lui corin i-a luat 2 zile sa ajunga la concluzia aceasta. Nimic nu se lega, era ca un puzzle in care toate piesele erau negre si niciuna nu se potrivea cu alta... Era fara speranta.

Ce putea sa faca, politia nu era o posibilitate, n-avea bani de detectiv particular si nici nu stia ce-i ala. Pleca spre munca, tot in intarziere, ganditor... Deja era in stadiul conspirationist, daca cumva planta aia care a crescut de una singura in ghiveciul acela vechi de nu stiu cati ani era de fapt mai mult decat o planta? Poate ca era o planta foarte rara, care creste odata la 100 de ani, si din care se poate produce leacul pentru cancer, si sida. Asa ca a fost furata de o corporatie mare, doar ca au facut-o in secret ca sa nu afle nimeni de leac si nici sa nu afle vreodata, ca altfel ar da faliment industria chimioterapeista... Asa ca Agentia a patruns in apartamentul sau si a furat-o subtil, si cine o sa creada un om ca mine ca a o planta i-a fost furata. Bastarzi, s-au gandit la tot... Si daca cumva spun ceva la cineva o sa vin sa-mi stearga momemoria si a tuturor celor care m-au vazut vreodata si ma vor incuia intr-o camera alba mica, unde imi voi petrecere restul zilele si eventual sa mai testeze diverse substante perciculoase pe mine...

Dar aceste fabulari extreme nu erau importante. Important era ca in momentul in care s-a legat la siret, a observat ceva, ceva de o importanta incomensurabila, pe ciorap.

Va urma.

avatar series (ep.4)

I was long overdue for one of these shits.

Sam Rockwell in posterul de la confessions of a dangerous mind. Film ok, putea fi mult mai misto. Dar posterul e foarte tare si l-am cropuit. De ce? E alb negru cu foarte putin gri (love that), sam rockwell arata sexy (ca sa nu zic fuckable) si e dupa vreo... 5 beri. And that's a good thinh. Si aparent danseaza pe ceva foarte misto... I'd love to know what.

clac-clac-clac (sau sunetul facut de taste)

Nu stiu cum sa exprima in cuvinte sunetul facut de taste.

Nu vreau sa ma justific fata de nimeni, dar

Scriu din cateva motive simple:

Imi place sa scriu. Si nu sa scriu calumea, povesti, nuvele, n-am pretentii de genul asta, nici antrenament, nici rabdare si daca nu ma insel, nici talent. Dar chiar si asa, imi place sa scriu. Imi place sunetul facut de tastatura (desi cel de masina de scris e mult mai sexy, dar n-am vazut masina de scris cu port usb...), imi place sa mai leg idei in scris cu fraze complicate si interminabile, si cand imi ies, ma simt implinit.

Al doilea motiv e ca nu vreau sa uit unele chestii. Anumite lucruri care daca nu le-as scris, ar fi date uitarii... Si nu ma costa nimic sa stau 5 min sa scriu ceva si sa ramane pe blog mostenire copiilor mei.

Nu am pretentii, nu astept complimente (desi sunt bine-venite) sau critica (de fapt pe asta o astept), nu ma incalzeste cu nimic faptul ca am trecut de 10.000 de cuvinte (da, am dat copy-paste in word si am aflat... ma plictiseam) si nu sper sa ajung urmatorul... Dan chisu? Poate no-i fi tot timpul amuzant (sau macar cateodata), poate ca n-am ceva de spus, poate ce zic inpetii, o fi blogul inutil din orice punct de vedere. So what?

Scriu ca sa scriu. It doesn't hurt. Si avand in vedere cat timp pierd intr-o zi banala, as putea spune ca este activitatea mea cea mai constructiva. Ceea ce e un pic trist...

Deci, daca vreti sa cititi in continuare, va multumesc, sunteti prea draguti. I will not dissapoint. Or maybe i will, what do i know..

Nostalgia

Dupa scormoniri nostalgice intr-un forum uitat de timp am gasit ceva inventat de mine.

Trupa obscura Congo Rip Tide Monkey DAnce

Care aparent canta folk cehesc traditional. "Un soi de pop-rock altero funk", zisesi eu. "Cu flaut, bagpipe, frunzulita si multi cloptei, in exces, FOARTE IN EXCEs.,", zisesi eu pe urma.

Am scris-o ca sa n-o uit, pentru ca o sa uit sigur de forumu ala si n-o sa mai intru pe el in viata mea.

o lume de cascati

Sa incep cu o precizare. Cascati nu de la verbul "a casca" ci de la substantivul "casca", dispozitiv facut pentru a asculta.

Observ zilnic ca din ce-n ce mai multi oameni stau in autobuz sau pe strada, sau in masina, sau oriunde cu cel putin o casca in cel putin o ureche. Ce fac acesti oameni? Aculta muzica. Sau, poate, casca este conectat la mobil din scopuri de hands-free, dat telefoane, sau in functie de cat de performat este mobilul, tot pentru muzica.

Traim intr-o era a iPod-ului si a tuturor fratilor sai pociti, vitregi si clone proaste. iClog, aP0d, iPuff, yDud, n-aiPod, Zuma, Make, addias, puna, lista poate continua pana maine, desi lista nu e relevanta. Orice om cu un venit mediu si un playlist modest poate si are destule motive sa-si cumpere un mp3 player.

Ascultatul muzicii s-a transformat dintr-o chestie eleganta si rafinata, de genul ascultat un mic Bach (pe vinil, desigur) dupa o zi stresant la serviciul tau prestigios, la pick-up-ul tau rusesc, intre timp savurand un pahar de whisky la fel de batran ca sotia ta ascultatoare si casnica (pleonasm, daca e casnica, automat e ascultatoare, in case you didn't know), intr-o activitate banala, accesibila oricui in orice moment.

Muzica nu mai e nimic special, e tarfa noastra ieftina, care ne satisface cand vrem noi. Nu mai trebuie sa muncim, sa punem pe masa slana pentru familie ca vina la noi in poala si sa ne satisfaca pe ascuns, subtil, ca sa n-auda copii din sufragerie care se uita la desene animate.

Dar nu asta e problema. Problema este ca acest comportament duce la izolare totala. Te antrenezi sa te inchzi intre cele doua casti, sa uiti de lumea din jur si sa ajungi un sociopat. Caz extrem, dar se poate. Sa zicem ca porti castile in drum spre o intalnire cu amicii. In mod normal cand ajungi, ti le dai jos, dar de data asta, uiti. Raman in urechi, desi muzica e inchis. Dar undeva pe parcursul intalnirii, amicii discuta intre ei ceva ce pe tine te lasa rece, asa ca, daca tot ai castile in urechi, sa bagam ceva. O melodie mica, ne simtim bine pana termina muistii astia nesimtiti conversatie lor. In timp ce asculti, ei termina conversatia, ceea ce tu n-ai de unde sa stii ca n-auzi de muzica ta divina. Si exact cand sa scoti castile din urechi, intra alta melodie superba, la care nu poti rezista, ca doar tu ai ales-o. And repet. Si uite asa se poate ajunge la comportamente anti-sociale. Sa ajungem cu totii niste agenti CIA (sau FBI daca te incalzeste cu ceva), care sa aibe tot timpul o casca in ureche. Ca intr-un film prost in care tatal isi neglijeaza copii si in fiecare moment cand le acorda macar un pic de atentie suna telefonu ala, futu-i mama, si e important, fiind de la servici. Iar acei copii o sa ajunga urmatorii criminali in serie care traiesc in mizerie pentru ca toti banii lor se duc pe sendinte inutile de terapie (no offense Huff). Acum vad patru oameni stand la masa, toti cu o casca in ureche, fiecare vorbind la hands-free. Si cum termina toti convorbirile, baga o melodie. Cu berea in mana, fiecare da din cap pe un alt rimt, o sa aratam ca ultimi retardati.

Plus ca muzica din urechi blocheaza gandire... Nu total, dar totusi. Cand asculti ceva anume, mintea ta intra in relatie cu acea melodie, pentru ca nu e ceva la intamplare de la radio, care sa faca parte din fundal, e ceva ales special de tine cu care tu relationezi automat. Asa ca mintea ta poate functioa creativ sau cum vrei tu doar in anumite moduri in functie de melodie, it's common sense. Sau, poate sa functioneze deloc, depinzand de intesitatea relationarii cu melodia respectiva. Intri intr-o coma muzicala, si acel timp care, POATE, l-ai fi folosit sa te gandesti la femilie, la interviul care urmeaza, la investii bancare, la planuri de viitor, la urmatorul tau roman de cacat, urmatorul scenariu de film, n-o sa mai existe. Sau o sa existe doar ca intr-o forma mult mai limitata, which is worth shit.

postul e monstruos, si daca nu ma insel incoerent si plictisitor. Eh...

Time to grind your Gears

Dupa o scurta revizuire a blog-ului mi-am adus aminte de episodul din family guy in care peter prezenta un segment la stiri numit ceva de genu "Do you know what really grinds my gears?" in care vorbea de tot felul de chestii irelevante si insipide care il enervau.

Am realizat ca blogul meu seamana foarte mult cu ce facea el. De multe ori am vorbit de anumite ineptii sociale si tampenii care ma calca pe nervi. Nu intotdeauna direct, but the message is clear.

Astfel, nevrand de deizluzionez publicul meu fidel (ma rog), imi voi redenumi blogul ca lumea sa stie exact la ce sa se astepte. Anume la gear Grinding-urile mele irelvante. If peter can do it, than i have every chance to fail.

Asa ca, mult succes mie.

Happy gear Grinding.

Mdea...

Unul din momentele in viata in care imi vine sa ma urc pe pereti...

Stau la un calculator, nu al meu, in care din punct de vedere social nu ai ce sau cum sa actionezi. N-ai ce sa faci. Pur si simplu esti inconjurat de persoane neinteresante si ai face mai oirce decat sa te anturezi. Dar nu esti la calculatorul tau. Si nu ai pera mult timp cat sa intri pe net si sa "citesti" ceva de exemplu. Sa joci ceva. Sa faci orice. Deci esti pus fata-n fata cu vre zece minute de stat neconstructiv...

Daca stai si te uiti in jur, vezi oamenii... Niste goi... Niste sculpturi poraste goale pe dinauntru. Vai de capu lor. Ce-i cu oameni acestia? Care e rostul lor pe lume. Ce treaba am eu cu ei? Ma streseaza, nu au nimic interesant de spus. Din fundal se aud niste rasete cretine. Unii omameni comenteaza ceva despre un joc imbecil flash. Am incercat si eu asa ceva. M-a plictisit de moarte. In general nu ma amuza asa ceva... Cofee break fun. Putine sunt interesante. Trebuie sa recunosc ca as prefera sa joc un solitaire decat sa ascult inpetiile din spate. Sau sa intru in vorba cu panaramele din stanga mea... Adica, serios. Unul din putinele momente in viata mea cand inteleg stratificarea sociala. Pe bune, suntem un musuroi infect. 99% din populatie fac parte din musuroi, cara. Asculta orbeste. Orice pentru progresul musuroiului. Numia ca la furnici sentimentul e pur. E instinct. La oameni, e pur si simplu conventie. Lumea isi face treaba si gata. Si problema la oameni este ca ei nu-si dau seama cat de infecti sunt si cat de stupida este existenta lor. Ei au pretenti, ca ar fi o forma e viata superioara. Arta, gandire, constientizare. Desigur ca 1% au o scuza... Ei sunt anomalia societatii. Aici de fapt ne diferentiem de musuoriul de furnici. 1% din oameni sunt: actori, regizori, scriitori, scenaristi, niste anomali care nu functioneaza dupa un automatism, care creaza, care duc o viata inegala. Nu stiu daca fac parte si eu din acel mic procent. Mi-ar placea sa cred ca poate da. Dar nu vreau sa fiu arogant, timpul imi va dezvalui rolul in musuroi. Ba drona, ba razboinic, ba amant la regina saaaau una din acele furnici woody alleniene, ca-n Antz. Time will tell...

S-au dus acele 10 minute, am aberat, dar plictiseala m-a obligat. saru'mana.

East... Errrr...

Am promis un post de pasti, deci hai sa-l scriu...

Pastele este singur, SINGURA, ocazie din an in care eu merg la biserica. Nu stiu exact la ce varsta am fost prima oara la biserica de pasti, presupun 6 ani, dar de atunci n-a existat an in care sa nu merg. Si de ce? Foarte simplu, contextuil familiai, care functioneaza astfel: "Mergi la biserica, pe urma mancam". Pana si tatal meu, ateu agresiv (considera ca oricine care merge la biserica si este cat de putin religios este un dobitoc) respecta aceasta traditie.

Pastele este un fel de inmormantare sau nunta a cartierului. Asa cum unele rude le vezi numai la cele doua, asa si cu uni vecini de cartier. Odata pe an te vezi cu ei, salut, salut, hristos a inviat, adevarat, ce-ti fac ouale, bine, se sparg, foarte tare, ne vedem la anu, toate cele bune.

Sunt gata sa pariez ca nu sunt singurul din multime care sa mearga doar in acea zi la biserica. Trei sferturi din acei oameni trec pe la biserica doar de pasti, motivele mele le stiu, dar ei ce dracu cauta pe acolo? Sunt religiosi? Nu, ca altfel ar veni mai des. Sunt credinciosi? Nu, ca asta ar insemna ca sunt mai inteligenti si n-ar veni deloc ca si-ar da seama ca acest mers la biserica nu are nici o legatura cu credinta lor. Atunci de ce?

Singura terorie viabila mi se pare traditia care ne-a fost indoctrinata de parintii nostri din vremuri comuniste, care merge mai departe la generatia anterioara si mai departe la generatia moderna. Problema se pune in felul urmator, cand generatia batraneasca va da coltu, de tot, oare generatia de dupa este atat de brainwashed incat va merge in continuare la biserica? Suntem atat de prosti si dependenti de rutina si traditie incat o vom continua orbeste? Imi place sa cred ca nu, dar doar ma amagesc. Lumea va merge la biserica mult si bine. Si bunul domn, impreuna cu iupurashu gingas ne vor calauzi drumul cu oua sparte si flacara miraculoasa.

As vrea si eu sa stiu cum ajunge flacara miraculoasa de la Iersualim unde se tine cea mai shmechera slujba de pasti la orase gen bucuresti. Totusi, ar trisa? Oare in biserica, undeva este o cutie de chibrite sfintite? O bricheta zippo gravata cu ceva cuvinte divine in aramaica? Undeva acolo, exista o scanteie, trebuie. Doar nu o fi vreun elicopter care transporta flacara din natie-n natie. Cum ar ajunge la toate bisericile? Si daca cumva e vreo gaurica prin care sa intre vantul? Se stinge falcara si o intreaga natie ramane cu buza umflata. Sau daca se prabuseste elicopterul? Care e protocolul? Focul de la ramasite se considera a fi sfant? Trimit cuvant la the big man pentru instructiuni? Sau se sparge geamul "in case of emergency break glass..." unde au o flacara mai veche si ne-o prezinta ca flacara oficiala?

Lumea religioasa este complexa... Si are multe asptecte. Nu in sensul davinci code, n-are rost sa trecem la dilemele mari cand noi, publicul, nu stim ce-i mortii ei de flacara. Si cand nu stim de ce un infect de iepure ar livra oua. Nici macar nu depune oua. Ma rog...

Happy easter.


(un alt post neinteresant, sunt sigur, i hope the quality will pick up soon)

Hitchcock

why i don't like hitchcock

pentru ca teoria lui despre interactiunea umana seama foarte mult cu o reclama '50-sta cu familia tipica, sotul muncitor la costum, cei doi copii nazdravani tinuti in lesa de casnica cu sort si cainele familiei.

Nu e neaparat vina lui, asta era moda. Pe vremea cand indicatiile regizoriale erau ceva de genu: Te uiti la birou, vezi banii, esti uimit, te duci la geam, te uiti pe geam, vezi ceva, apoi iesi pe usa. Si s-o faci cu sentiment.

Unele cadre care presupun un personaj care foarte simplu intra intr-o camera au in fundal o orchestratie atat de epica, incat ar trebui sa uiti ca e doar un cadru de trecere, dar nu uiti. Este doar... inutil si exagerat. Dar, din nou era moda, dar fiind o moda pionierata de el, cred, nu-l inteleg.

Se misca prea lent. Strangers on a train ar fi fost mult mai misto daca era mai cinic si mai rapid. Cu toti intelegm, stim, nu e nevoie de o intindere atat de lunga, complet nejustificata, doar de dragul acelui celebru suspans, care e de fapt a lot of balony.

"Suspansul" lui e doar o forma mult mai labaroasa si mai undercooked a "thriller"-ului. Dar totusi, trebuia sa trecem prin the basic 123 ca sa ajungem la the uper 5-6-7-8. So... that's something.

Dar trebuie sa-l apreciezi pentru acele momente, pentru acele filme cu care am ramas. Prima jumatate din N. by N-W, cu o premiza misto, frumos executata, inainte sa intram in poveste de dragoste si Teh government. Mai e si psycho. Teoriile si fascinatile lui despre crima care uneori ii ies, chiar foarte frumos. Si mici momente si naunte care salveaza un film, cum ar fi Shadow of a Doubt (recent vizionat), la sfarsit, cand fata tanara, acum imbracata in negru (spre deosebire de albul imaculat de la inceput) care poarta o expresie matura si fututa, din pacate nu la propriu, dar se vede pe fata ei ca nu e prostuta cu care ai inceput. It's the little things that count.

Inteleg, a trait intr-o era, a facut niste chestii, dar atata timp cat exista Orson Wells, nu merita sa-l aprofundezi pe hithcock, decat daca esti un adevarat fan al genului, sau pasiunea ta nu cunoaste limite. He's got something, but there others who have more.

Dar desigur nu sunt atat de cult in hitchcock incat sa-mi dau cu parerea in mod competent. Dar fiind ora 4juma dimineata si tocmai vizionand ce-am scris mai sus (shadow of a doubt), am zis "what the helL", sa scriu ceva acolo, pentru blog. Cause i really don't have much to say.

Good night, and good luck.

We're sorry for the delay*

Postul despre pasti a fost amanat din motive technice.

Ne pare rau pentru orice inconvenienta si vom face tot posibilul sa avem "Post-ul despre Pasti" cat mai curand.

Va multumim pentru intelege.

* - Not actually sorry.

declinul fumatorilor

as vrea sa profit de atentie voastra ca sa vorbesc despre o problema mult mai importanta, care ne afecteaza pe toti.

Aici nu este un loc unde doar sa vorbim despre chesti si trestii si morti si futui. Aici este un loc unde, daca citesti printre randuri, poti pleca cu ceva, cu o idee, cu o informatie, aici este un loc unde venim sa ne expunem ideeile sau in cazul tau (cititorul) sa fi manipulat si influentat de ideile mele. Te felicit ca ai ajuns pana aici.

Problema in discutie este una deosebit de grava...

Declinul fumatorilor

Dar mai intai, sa restragem un pic probelma. Pentru ca problema este una actuala si moderna, o sa ne restragem la imaginea si forma generala a fumatorului, anume fumatorul de tigari. Excludem trabucuri, pipe (de orice fel) si drogurile. Acelea sunt alte probleme. Vorbim de fumat, si de tigari.

Era de glorie a tigarilor, anii '50, cand domnia alb-negru, sau mai mult negru (noir), cand nu exista erou in palton (trenchcoat) care sa nu-si aprinda tigara, cand femeile fumau din acele filter complet stupide cu care puteai sa scoti foarte usor ochiul unui om si cand era considerat sexy fumul de tigara la lumina becului de strada. Those were the days. Nu se poate explica de ne plac atat de mult personaje alea, de ce tigara era pentru ei mai naturala ca aerul si de ce au ramas in istorie ca fiind "a new kind'a cool sexy myeah" (daca ma intelegeti), but that's the beauty of human nature. Completly useless stuff that we crave. and admire.

Post-noir, vine era 60 - 70 cand fumatul era deja mijloc de interactiune sociala. Nici macar nu era mijloc de fapt, era la ambele capete a firului si n-aveai cum se treci prin mijloc fara sa te afumi. Reclame, ba tv, ba pancarde, imaginea sic-ului, o tigara in mana. Lumea fuma. Si se fuma bine. Dar in '71 a venit prima lovitura impotriva fumatorilor, cand in america s-au interzis reclamele televizate de orice fel la tigari sau orice produs legat de tutun.

Pe parcursul anilor ce-au urmat, au tot aparut studii muiste, "fumatu dauneaza... cancer... moarte... dependenta... copii morti... femei violate... ponei in flacari... bebelusi plangand... bursuci impotentii...". Vestile erau din ce-n ce mai proaste. Brusc, lumea a inceput sa se simta. Brusc, parca viata era prea scumpa ca sa mori in chinuri dupa o lunga lupta cu cancerul (oricare ar fi el). De ce sa murim tineri? Nu, hai sa ne lasam de fumat. Fumatorii pierdeau teren, si il pierdeau al dracului de repede. Ca sa rezumam, urmatoarea mare lovitura a fost cand a aparut acel scris mic muist in josul pachetului cu "fumatul dauneaza grav sanatatii".

Bun. Deci sa zicem. Acum cu toti stiam ca tutunul dauneaza grav sanatatii, si nu ni se mai bagau pe gat reclame fie ele subliminale sau altceva. Sa zicem ca era echilibru. Fumatorii o duceau bine, aveau locul lor in societate, fiecare isi lua decizia, balanta era egala... Daca s-ar fi oprit acolo... ce bine era.

Dar futu-le mama de nefumatori, nu s-au oprit. I-a mancat in cur. Aveau o mancarime devastatoare care daca n-o scarpinau cu grebla, nu se simteau ei bine. A fost nevoie sa ne stranga de coaie si sa zica, "ia stai putin" si sa ne stinga tigara-n palma. Ca sa vezi, a venit domnul "fumat-pasiv" si a zis, STAI, eu ca nefumator nu trebuie sa inspir aerul de fumator. Dupaia a venit domnul "pedofilu-pizdii" care a zis, doamne fereste, in acel desen animat, undeva in spate, in fundal, stati sa va dau o lupa, un personaj FUMEAZA, trebuie taiat sau sa inlocium tigara cu o BIBLIE sau, posibil, constitutia americii. Stai tu calm, ca nu s-a terminat acolo. Au considerat ca publicul e PREA imbecil ca sa decide de unul singur cum sta treaba cu sanatatea si ca poate unii cu dioptriile futute n-ar vedea scrisul acela mic, asa ca hai sa bagam in worf un font 70 ca sa nu cumva sa UITE ca poti MURI tu si TOTI prieteni tai impreuna cu familie de la fumatul TAU (ca de parca nu auzeai asta in fiecare zi pe strada, si de la rude, si de la prieteni, si de la stiri, si de la mama masii). Si daca nu intelegeai CAT de URAT veti muri cu TOTII, au zis sa-ti exemplifice, ca domne, poate unii fumatori analfabeti care duc o viata familiaia si sociala extrem de bogata n-ar intelege idee ca nu stiu sa citeasca. ASA ca ne-au futut niste poze exceptionale care ocupa TOT pachetul. Da, cancer, si oameni morti, si mame care mor, si ponei impuscati, si padurile tropicale care ard, si arabii care fumeaza, si diavolul care fumeaza, si dumnezeu care EVISCEREAZ o pisica fumatoare, si un catelus mic si inocent care ajunge un ratat drogat peste infect din cauza unei singure tigari. Urmeaza una din doua: ori la fiecare pachet de tigari cumparat esti obligat sa vezi un material de doua ore despre tigari, si daca cumperi doua pachete, ai ghicit bine, il vezi de DOUA ori, ori o sa puna mici lcd-uri pe pachet cu acel material.

Vom ajunge sa avem pachete pe care nu apare nici un fel de marca de tigara, nici un fel de nume, doar boli. SI BOLI, si multe boli, si multe scrisuri. Si initial va fi mai greu, dar cu timpu o sa ne obisnuim. Kentul va fi cancer de esofag care ucide familia, lucky strike va fi arterele blocate cu calitatea spermei, carpati va fi... Carpati va ramane la fel. Dar in rest, va fi un joculet de match the diese with the warning. FUN! FUN FOR THE WHOLE FAMILY! COME ON KIDS, AND JOIN THE FUN. Un fel de spin the bottle, si cine pierde fumeaza o tigara. What will these young ones think of next.

In paralel cu aceste muisme, au aparut intr-o maniera crescatoare, interdictiile. Aici e simplu. A inceput cu locurile publice. Pe urma, institutiile, Aapoi, birourile. Au urmat, restaurantele, dupaia fast-foodurile, dupaia liceele, si imediat dupa, curtea liceului. Sa nu uitam, metrourile, autobuzele, orice fel de transport in comun. Acum se extinde si la baruri... Situatia e nasoala. Bine ca suntem totusi in romania unde situatia e mai lejere... Momentan. Dar va avertizez, sunt in cadere. Anul trecut, la kfc era jumate de fumatori, azi cand am jos, FUMATUL INTERZIS. Anul trecut cofetaria casablanca gemea de fum. Acu cate zile, ne-au inchis pe fumatori intr-una din camere. Singurul lucru care m-a convins ca nu ne vor gaza ca sa scape de noi (mai nou, scursura societatii) a fost ca au deschis geamul...

Oamenii se lasa. Legile se multiplica ca iepurii intr-o locatie fara animale de prada (nu casa de moda). Intedictiile sunt din ce-n ce mai severe. Trebuie doar sa ne uitam in jur, america, europa, asia. We're losing ground... And we're losing it fast. Mamele protective ale lumii si-au zis cuvantul, si barbatul pus la colt cu cutitul la testicole a zis "... ok". Preturile cresc. Suntem in pierdere...

Oameni buni, va rog, macar cei din voi care duc vieti de cacat, care nu fac sport, care n-au familie prea pasatoare, care n-au pretentii de la viata si care nu doresc sa ajunga batrani inutili si inapti si singuratici, fumati! Daca nu pentru voi, macar pentru NOI! Noi am fuma pentru voi, fumati si voi pentru noi...

The battle is already lost... But we must cut our losses as much as we can.

All we can do now... is pray.

Primele mele filme

O mica lista cu PRIMELE mele FILME.

Din ce tin minte...

1. Judge Dreadd.

Daca nu ma insel, este chiar primul meu film. Asta banuiesc... Eram cu parinti undeva... ne plimbam prin tara, era un cinema mic si urat si eram 3 persoana in sala. Eu cu parintii mei. Cred ca mai era cineva totusi... Oricum, nu vroiau sa porneasca filmu parca, dar l-au pornit in cele din urma. Si il tin surprinzator de bine minte, avand in vedere ca asta era acu vreo 11 ani. Nu asa, povestea per ansamblu, dar tin minte cum arata, vizual, momente, frumos prim film... Si daca l-as vedea acum tot cred ca mi-ai placea.

2. The mask.

Undeva la mare in aer liber. Asta l-am tinut SI mai bine minte si mi-a placut. Good movie, in special pentru primele filme.

Ce ma enerveaza cei cu primele filme ceva de genu: Hiroshima Mon Amour, si godarduri, si chestii de genu. Vezi si tu la varsta aia filme dragute, stupide, simple. Totusi, nu fi SI la varsta aia un snob.

3. Star Wars. Le-am vazut la cinema, la gloria cred. Foarte frumos si le tin minte perfect. Ce tare sunt, am inceput cu trilogia, devenit mai incolo saga. Tare.

Astea sunt filmele mele, cu astea am inceput, si pentru cei mai boi de acolo, nu cred ca astea imi vor influenta cultura si imaginatie pe viitor.

Oh well.

Ma plictisesc si NU am desre ce posta.

Up next: Post depsre Pasti. Tune in!

totusi

deci. vodka.

vodka este cea mai buna bautura posibila. si de fapt, nu vodka, ci shoturile de vodka. shoturile de vodka sunt cele mai bune. de ce? foarte simplu.

berea e pentru santieristi. vinul e pentru nunti. whisky-ul e pentru gentilmeni care beau cu masura, gin nu bea nimieni in mod stereoptipic, bourbon si coniac n-am ce sa zic...

Dar vodka, vodka este universala. Vodka se bea in orice cerc, toata lumea se imbata din vodka, toata lumea iubeste vodka. Are exact gradele necesare (de bun simt), gustul necesar, si vodka este bautura perfecta pentru shoturi. Restul ba sunt prea dulci, ba sunt prea slabe, ba e whisky care n-a facut nimic sa merite asemenea tratement.

Toata lumea promoveaza berea in reclame ca fiind bautura care transforma femei urate in femei frumoase, care duce la sex spotan, sarcini nedorite, copii abandonati, orfani molestati sexual si in cele din urma, criminali in serie. Dar este fals.

In aceasta era moderna in care se bea de la 14 ani in sus, din momentul in care constientizezi gasca, si distractie, din momentul in care ti se pare prielnic sa fumezi, atunci berea nu mai e king of the hill.

Berea este hrana bugetarilor si boschetarilor. Inteleg ca berea este pretextul perfect pentru o anturare scurta, "sa iesim la o bere", dar nu bei bere ca sa te imbeti, bei bere ca doar ai iesit la o bere. Mai bei bere cand esti la liceu cu idiotii tai, cand n-ai chef sa te faci manga, sau bur si simplu cand vrei sa BEI. Adica, nu sa te imbeti, ci sa bei, si bei si bei si te pisi si bei si bei si din nou te pisi si mai bei si vomiti. Si te intinzi crezand ca ai scapat de bere dar din nou te ia de la lobul frontal in sus si iar vomiti.

Dar lumea, cand are chef sa se imbete, cand are chef sa bea nu ca pretext social si din nevoia de a inghti lichide, care este bautura perfecta? Cine altcineva decat... VODKA!

Da, minunata vodka. Nimeni n-o bate. CAnd mergi in parc? Vodka cu cola. Cand mergi undeva la munte, vodka cu orice. Cand ai chef sa joci boltzi, vodka. Cand vrei sa te imbeti repede si frumos, VODKA. Cand vrei un cocktail smecher, VODKA. Da doamnelor si domnilor, vodka, vodka, vodka. Reclama subliminala! ORiunde ai fi, ia o gura de vodka. Sotia prea firava? O gura de vodka si o pui la perete! Copii fac galagie? Vodka si te impui ca figura autoritara! Aminitiri neplacute? VODKA! Vrei sa te faci pula cu amicii? Glume proaste? VODKA! N-ai ce face? Ocazie sociala plicticoasa? N-ai ce disucta? nimeni nu e amuzant? TU nu esti amuzant? Vrei sa traiesti la maxim? VODKA VODKA VODKA! Toata natia tipa: "Vodka!". Tipa si tu! Nu mai astepta NICI o secunda, iesi acum pe usa si cumpara o vodka! Inca esti in fata ecranului? Da-ti o palma pentru ca e clar ca ai nevoie de o vodka! Cineva care ar fi baut deja vodka ar fi iesit deja pe usa si eu acum vorbeam singur. Dat tu nu, tu inca esti aici. Inseamna ca n-ai initiativa si esti un ratat. Ratatule... Ma dezgusti. N-ai prieteni, n-ai viata, n-ai ce face, n-ai vodka. Eu de ce vorbesc cu tine? Hai pleca. INchide fereastra.

Inca aici? sSugi pula. Tot n-ai inchis. Atunci imi bag ceva si incid eu.

Apas publish, si aia e...

pressing...

... ... ...

time is on my side

doar cateva din activitatiile care putin cate putin ne mananca viata:

- mersul cu liftul. este o perioada de 20-50 de secunde in care activitatea cerebrala moare. nu exista nimic. screen saver. pentru ca intr-un timp atat de scurt nu merita sa gandesti.

- statul la coada. moment in care lumea din jurul tau devine fascinant de plicticoasa. nu gandesti, doar stai si te uiti fara sa acumulezi.

- transportul in comun. brain dead, time consuming. si bine ca nu mai e ca in vestul salbatic unde transportul in comun era un cal care facea o statie in 3 zile. Deci totusi, se pare ca avansam.

- asteptatul plecarii. Esti gata de plecare, si totusi e un pic prea devreme. Si ai de stat cam 5-7 minute. Si ce poti sa faci in timpul asta? Nimic, asa ca stai pe scaun si vegetezi. Dar pentru cei mai neexperimentati in tainele vietii, care chiar incearca sa faca ceva in acel timp, nu se incadreaza niciodata in timp, asa ca intarzie de unde era gata prea devreme. Asta se numeste 'ironie'.

dar pe vremuri cand lcrurile durau mult mai mult, lumea tot avea timp de toate chestiile care ne fac viata magica. Si ACUM, timpul nu e suficient. Lumea vrea zile de 36 de ore si saptamani de 8 zile. Nu ne ajunge timpul, nu ne miscam destul de repede. Deci putem sustrage o concluzie, cu trecerea timpului, timpul devine mai valoros, pentru ca noi, populatia, dam randament mai mare in cat mai putin timp. Deci R=T/AxP, adica randamentul este egal cu timpul supra activitatea ori productivitatea. Um... cred. Nu usnt 100% sigur.

o voi revizui. Si acum am pierut 8 minute inutile scriind ceva. Si n-o sa am timp sa ma incalt, si voi intarzia. Trebuie sa plec.

hazza!

ce-mi place interjectia asta.

cand o aud vizualizez niste popandai mici si draguti si adorabili cu accent incert si spirit de revolutionar. Si popandaul sef, mic si super dragut cum e el, tipa ceva legat de lupta si revolutie si toti popandai tipa "hazza!". and if that's not fucking cute, then i don't know what this world's coming to.

avatar series (ep.3)

Aceasta era o poza foarte foarte mare dintr-un concert Goldfrapp. Sunt mare fan.
Poza mi-a placut (in special razele alea artsy, mhm), am dat re:size, am pus-o la avatar. End of story.

Auto-sesizare

Tot din spirit de auto-sesizare, observ ca posturile devin cam pretentioase si prea batranesti.

Imi pare rau, dezamagesc publicul... Ceea ce scriu nu provine din snobism sau ca as eu condescendent fata de societate (nu zic ca nu sunt). Sunt doar anumite teme pe care pot sa aberez.

Si partea trista e ca, acum observ, nu pot abera pe anumite teme fara sa fiu violent si fara a ataca. Lucru trist...

Promit un mic "make-over" si chestii mai putin cinice, pompoase, snobe si redundante.

Eh, ma rog, poate un pic redundante... Trei din patru nu-i deloc rau.

Ziua in care-ti iei muie (1 aprilie)

mergi pe strada si te opresti la kfc-ul de la romana ca sa astepti pe cineva. Doi pasi mai incolo, o fata, super bunaciune, te uiti la ea si te gandesti "de n-as fi un distrus..."

Dar stai, fata arunca o privire scurta in directia ta, vine spre tine cu pasi mici dar fermi, deschide gura: "ai un foc?". Tu fiind umil si fraier, fumezi, in speranta ca asta iti va aduce acceptare in societate. Nu, nu ti-a adus nimic, decat cancer si sperma sub standardele europene, ma rog, asta variaza de la pachet la pachet.

Politicos fiind, scoti bricheta si aprinzi tigara fetei. Trage doua fumuri ca sa consolideze focul. Ceva e in neregula. N-a plecat. Nu s-a dus inapoi in locul in care astepta intial. Inca mai in prezenta ta. Esti bulversat, cocoselul tau traieste un moment de rascruce, un fel de epifanie. Fata zice: "uf, ma dor picioarele...". Stai o secunda, tot nedumerit de aceasta intorsatura de situatie si scoti pe gura, o ineptie. "Pai, da, picioarele dor... Um, pe mine nu ma dor.". Fata pare ca n-aude ce spui. Se lasa o liniste morbida, timp in care tu te injuri de toti mortii, in special pe a lui ma-ta, ca a dat nastere unui complexat infect ca tine care nu poate sa lege o propozitie in fata unei fete dragute, motiv pentru care virginitatea va iesi pe usa odata cu postasul care ti-a adus prima pensie. Norocul tau ca postasul e un baiat de 16 ani tanar si naiv, dar sa nu intram in detalii.

Stai si sta si stati si stresul de pe fata ta e mai vizibil decat cea mai recenta operatie estetica a lui sharon stone. Care, culmea, si-a facut-o pentru eliminarea liniilor de stres. Dar fata rupe tacerea cu o replica spulberatoare: "Ma cheama... Mihaela", "Petre", zici tu. Al doilea moment in care incepi sa-ti injuri numele din buletin, dat la nastere, scris in acte, anuntat lumii la botez. Petre, ce nume de ratat. Pun pariu ca ta-su are barba iar ma-sa e un barbat mai aratos decat tasu.

Si aici o sa intrerup firul narativ din spirit de auto-sesizare. Poveste avea o directie clara, asta in lua teapa pe sistemul, ziua pacalelilor. Dar n-aveam cum sa duc mai departe povestea, ca necesita prea multe paragrafe si n-aveam pe loc destula inspiratie cat s-o fac interesanta si sa merite, avand in vedere ca pornea de la premiza ca fata-l pacalea. Decat daca, poate, o dadea pe cretinisme si surealisme si un violator nebun, ascultand mariah carey in castile de ipod, fara ipod, venea cu un cutit si incepea distractia. Sau ceva de genu.

Sa incep prin faptul ca nu stiu de unde provine aceasta minunata sarbatoare. E o sarbatoare? Ma rog, nimeni nu sarbatoreste nimic, deci e un fel de... Eveniment, na.

Problema e ca toata lumea stie, toata lumea se asteapta, nimeni nu face un efort, in general glumele si pacalelile sun stresante, neinspirante, de prost gust.

Nu ma intelegeti gresit, daca esti original, depui putin efor, si gasesti ceva amuzant, inspirat, frumos, un pic mai complicat dar nu PREA complicat ca se transforma intr-un film scris de david mamet, apreciez. Doar ca in toti, TOTI, anii mei putini de viata, n-am trait, n-am auzit, n-am vazut NICI o pacaleala (ce cuvant de cacat, acolo sus cu iubitul simbol national, pacala) care sa fie decenta. Glume, mnici, de cacat, prezivibile, care se bazau pe idee ca victima a uitat ca e 1 aprilie si nu se asteapta. Muie.

As putea sa spun, ca la nivelul calendarului... de birou, aceasta este CEA mai inutila sarbatoare, eveniment, traditie, etc. Nu se sarbatoreste nimic, nu exista nici o implicatie religioasa, nimic nu se cumpara, nu se da, nu se intampla. Vorbe-n vant.

Adica, o basina.

Ma-ta se fute in draci

n-am chef sa scriu dar voi scrie oricum.

zicala "mama prostilor e mereu gravida".
o urasc.

Oamenii carora le place aceasta zicala si o folosesc, sa zicem, regulat, fara a sa potrivi cu contextul sunt in general oameni care se cred peste mediocru dar ca sa vezi, un studiu facut de mine pe o persoana arata ca de fapt, ei sunt cei mediocri.

vin eu cu mana-n sold, un ton foarte dramatic si cu vocea mea de tarfa pretentioasa zic: "Mama prostilor e mereu gravida", cu accent pe mereu, si arat ca ultimul om, un idiot.

O zicala care-mi place este "colac peste pupaza". De ce? Pentru ca daca o spui si te folosesti si de imaginea vizuala care o presupune, e amuzant. Imagineaza-ti un colac peste o pupaza..

Totusi, nu e mai logic ca daca mama e proasta sa iasa copii prosti? Postia e ereditara sau sare cate-o generatie, ca gena de chelire? Daca ar fi ereditara, atunci am putea incepe un proces relativ exact stintific in care sa aruncam toti oamenii prosti intr-o gaura sau sa interzicem oamenilor cu parinti prosti sa se reproduca.

Si daca saraca familie vrea un copil? Sa adopte. Sau sa-si cumpere un urs panda. Si in caz ca esti indecis poti sa mergi in china unde au din ambele categorii si decizi acolo pe loc. Eu personal as lua un copil si un panda, i-as creste putin, si dupa cateva luni de antrenament i-as pune sa faca un duel pana la moarte pentru a decide care ramane in familie. Si desigur as trimite inregistrarea la emisiunea Teletubies.

Tocmai am gasit O solutie pentru supra-saturarea populatiei in china. Adaptam modelul roman (in sensul de imperiul roman, cu arenele si leii) la chinezi, si devine o lupta pentru separarea celor slabi de cei puternici.

SA nu uitam ca in general cei slabi, care si-ar lua muia de la un panda, sunt oamenii firavi care au capacitatea intelectuala mai dezvoltata. Deci per ansamblu, toti care ar supravietui ar fi musculosi cu creierul cat o nuca, ca arnold scweartznegar. Si china ar ajuge o tara de 10 oameni care pot tine piept unui urs panda (ca totusi chinezi sunt mai firavi de fel).

Iar daca am aplica modelul asta pe plan mondial, populatia globului ar deveni 50% suedezi si restu niste prosti care fac sala. Si pana la urma degeaba e ma-ta proasta sau fisu, ca toti suntem prosti in devenire. Asa ca mai bine pastreaza-ti bani si macar du-te la o curva decenta.

Vote me.

GoPo

avand in vedere ca anu asta s-au facut... ~7 filme romanesti lungmetraj s-a considerat prielnic sa ne facem si noi micile noastre oscaruri.

s-o luam pe rand:

1. industria romaneasca de cinema nu e destul de stabila incat sa se justifice o astfel de ceremonie. Ies 5, maxim 10 filme pe an din care hai sa zicem 3 bune. Slim pickings. Premiile astea sunt ca un copil nascut precoce. N-arata prea bine, e cam nedezvoltat si sanse mici de supravietuire.

2. fiind prima noastra chestie de genu avem parte de urmatoarele chestii: cand a inceput emisia la 21:10 pe ceas, asa cum si scria in presa, desa se inmanasera doua premii. Presupun ca erau premile secrete de care noi, publicul imbecil, nu trebuie sa aflam. Nu-mi pot imagina cum o gala de premiere poate sa inceapa mai DEVREME. Adica, serios, in special in romania, cum mama masii sa inceapa mai devreme? Probbabil aveau ceva light entertainment pregatit pana show-time, doar ca le-au tras teapa respectivi si ce sa faca si ei? Aveau de ales intre a canta Tudor Giurgiu la frunza sau a incepe gala. DEci...

Probleme numeroase de sunet. Probabil era un pescarus pe antena. Sau nu avea toata lumea din sala mobilele inchise. Sala era mult prea mica, trebuia sa ai gratiozitatea (gresit probabil) unei balerine ca sa treci de mese.

Dar totusi e interesant sa vezi TOATA industria din romania in aceasi camera. Ma gandesc ca daca planta cineva acolo o bomba... Ar fi fost tragic, dar totusi, totusi, cand as fi vazut in ziar titlul "Industria cinematografica romana aruncata in aer de o bomba, TOATA industria!", as fi ras in adancul sufletului.

In rest premii si premii si premii. Prezentatori care vorbesc prea mult. Premiatii care cred ca au batut toate recordurile de discursuri scurte, cel mai scurt fiind "Multumesc", trei silabe.

Nici o problema la premii, inafara de regie, scenariu si film. Toate trei au mers la A Fost Sau N-a fost. Totusi, este o comedie, una mult prea specifica, care ar fi mers la fel de bine ca medimetraj. E un film minunat, dar Hiartia va fi albastra e un film adevarat, cu un scenariu impecabil, jucat, regizat. Aici e diferenta fundamentala, A fost sau n-a fost e comedie, hartia e FILM. Si dupa premiul de scenariu si in special ala de regie, masa Hartiei era cam abatuta, iar privirea lui radu muntean cam tintea fasa de masa. Saracii...

ah, cea mai misto chestii de la gala, anume statueta. Foarte simpatica. Daca avea si o putza mica, era perfect.

avatar series (ep.2)

Poza asta are o oarecare poveste.

Cautam ceva informatii despre benzi desenate pe internet. Ceva cu Enki Bilal sau un altu cu M, meobeus sau ceva de genu. Si dau de un site cu multe nume de benzi desenate frantuzesti. Era un nume oarecare si in dreapta era poza asta. Nu am gasit mai nimic de acele benzi desenate ci cu atat mai putin de imaginea asta.

Dar imi place foarte mult.

200 Kg ~ 500 M

doresc sa pun accentul pe titlul postului care e atat de indiferent incat e cool;

hai sa fac un joc. scriu acum la intamplare doua cuvinte. trebuie sa le folosesc in mod creativ intr-o mica povestioara acum pe loc. CEle doua cuvinte sunt... ciorap si haltera.

hm...

AVem un tip. Il cheama... Alex sau costin. nu se stie sigur. Alex se trezeste dimineata si merge la baie, se spala pe dinti, se da cu deodorant, uneori se barbiereste si, rareori, mai face o baie. Alex nu e genul caruia sa-i pese daca o femeie se lipeste de peretele opus intr-un lift si in mod vizibil isi tine respiratia. Dar cu toata lipsa lui de igiena, tot se da cu deodorant. Traieste cu iluzia, sau mai bine spus, se simte mai bine daca se da cu deodorant ca in mintea lui si-a facut datoria fata de societate in materie de igiena.

Asa, Alex (sau costin) se trezeste dimineata, merge la baie. Mananca ceva in bucataria lui aproape invizibila din cauza hainelor, hartiilor, revistelor, gunoaielor, obiectelor care acopera masa, micul frigider, chiuveta fara robinat si fara teava, si micul dar voinicul aragaz, maroniu, care parca-i zambeste in fiecare dimineata lui Cosmin, ca un prieten vechi, care ti-e aproape si la bine si la greu. Desigur ca Costin (sau Alex) il scuipa in ochi, parca.

Dupa rutina din bucatarie, desi nu stim exact in ce consta, se pune un pic in fata televizorului din dormitor, care e si sufragerie, care n-are covor, miroase urat, murdara si incomoda. Dar in coltul... vestic, unde exista un firisor de lumina de la mama ei, soarele, gasesti un mic, mic, mic ghiveci. Un ghiveci dragut, intact, un portocaliu inchis foarte amabil. Si in ghiveci cea mai adorabila plantua care ai vazut-o in viata ta. Sta acolo plina de optimism in mizeria aceea infecta si se bucura de viata. Spre deosbire de Corin (sau alex) care nu se bucura decat de emisiunea lui dan diaconescu.

Alex (sau costin) dupa ce-si termina asa zisa rutina matinala, pleaca la servici. O hala de carna de undeva din dreapta orasului, unde vin babele si oamenii de etnii dubioase. Toata ziua sta, descarca carne, o duce... Si cam atat. Toata ziua cot la cot cu cotletul, cu vaca, cu porcul, cu oaia. Halca dupa halca, isi castiga existenta. Nu cea mai demna slujba de pe lumea aceasta, dar fiecare cu ce poate...

In caz ca nu sunteti la curent, am sa va explic. Alex e un soi de ratat. Anume acel soi care nu si-a dorit nimic de la viata pentru ca nu stia ca se poate dori ceva, deci in conceptia lui nu a ratat nimic deoarece nu a incercat nimic. Dar in conceptia societati, era un ratat. Un ratat care contribuia societatii doar cu 200 de kilograme pe zi pe distanta adunata de aproximativ 500 de metri. Nimic spectaculos. Casa lui era o darapanatura. Hainele era neinspirate si cu nimic neobisnuite. Nu avea interese, aspiratii, ganduri profunde, contemplari spontane, prieteni, pasiuni, nu avea nimic... Aproape nimic. Dar trecem la asta mai tarziu. REvenind, Alex (sau colin) isi traia viata pas cu pas intr-un maniera atat de tampa si anesteziata, incat nici n-o simtea. Iar in acest moment tocmai si-a terminat tura si se indreapta spre casa cu autobuzul 71...

Ajuns acasa, se arunca pe canapea si pornete televizorul. Da post cu post pana ajunge la preferatul lui, OTV, televiziunea care parca chiar are ceva interesant de spus despre lume. Care, pe mine, ca om de rand, ma implica in probleme si situatii de orice factura, de la blonda supranumita si Michelle Pfeipher, la crima fara martori cu spectatori care au vazut tot, la vrajitoare care a vazut intr-un vis ca nea nicu inca e viu si se afla intr-un submarin sovietic undeva in golful... uitase care golf. Pus in sfarsit fata-n fata cu OTV-ul dupa o zi de munca grea, era gata sa se relaxeze... Dar cu coada ochiului a obsrvat ceva. Ceva incredibil, ceva infiorator. Ceva nespus de oribil, ceva ce va cutrmura esenta fiintei sale... Ghiveciul era... Gol.


Va continua.

dezamagitor, stiu, ca o lungesc in halul asta. Cele doua cuvinte nu se vor schimba si sper sa nu dezamgesc.

big pile'o fun #2

azi intr-o conjunctura irelevanta din orice punct de vedere am dat din nou peste fenomenul semintelor.

semintele sunt, in esenta, dovada cea mai clara si palpabila ca ne tampim pe zi ce trece. Dobitocirea noastra, a oamenilor, este inevitabila. Activitatile ca mancatul semintelor, repetitive, neconstructive, care iti netezesc scoarta cerebrala sunt in crestere continua. Muzica comerciala incepe sa sune cu ea insasi. Filmele devin din ce-n ce mai banale. Mancarea se uniformizeaza pe zi ce trece. Si pun accent pe uniformizare. Totul se va simplifica pana la punctul star trekian sa zicem. Camere identice, bunuri indentice, mai pe romaneste, diversitate pula. Doar ca noi n-o sa fim preocupati de conflicte intergalactice, ci doar de propria noastra pula (metaforic vorbind).

Dar deviez de la subiect. Vorbeam de seminte. Semintele sunt de doua factiuni: Dovleac si Folarea Soarelui.

Alea de floarea soarelui sunt negre, mai asimetrice, mai dure, mai mici, mai antipatice. DAr cu toate aceste majoriatea pargatorilor de seminte (Nut Cracker anyone?) sparg dinastea. N-as putea intelege de ce. O fi o chestie intamplatoare, asa a picat sau poate ca sunt eu nebun si cele negre sunt superioare per ansamblu fata de cele de dovleac.

Iar despre cele de dovleac, a carui sunt fan, care sincer mi se pare mult mai simpatice si prietenoase decat muistele alea negre, nu au acelasi 'appeal'. CAnd tot taranul roman sparge seminte negre, eu vin si spun "NU!" scuipand pe jos o coaja clar palida in comparatie cu a taranului. Lumea ramane uimita. Cine este acest om, acest OM, care mananca semnite de dovleac? Cum de indrazneste sa treaca peste toate conventiile sociala? Cum de are curajul? Sa ne fie frica de el doar pentru ca e diferit? SAu sa-i privim diferenta ca pe un dar? Darul lui, care, daca doreste, poate sa-l imparta cu noi. Avem oare in fata noastra, un... erou?

nu doamnelor, nu sunt un erou...
Sunt doar iconoclast din punct de vedere a semintelor.