big pile'o fun #2

azi intr-o conjunctura irelevanta din orice punct de vedere am dat din nou peste fenomenul semintelor.

semintele sunt, in esenta, dovada cea mai clara si palpabila ca ne tampim pe zi ce trece. Dobitocirea noastra, a oamenilor, este inevitabila. Activitatile ca mancatul semintelor, repetitive, neconstructive, care iti netezesc scoarta cerebrala sunt in crestere continua. Muzica comerciala incepe sa sune cu ea insasi. Filmele devin din ce-n ce mai banale. Mancarea se uniformizeaza pe zi ce trece. Si pun accent pe uniformizare. Totul se va simplifica pana la punctul star trekian sa zicem. Camere identice, bunuri indentice, mai pe romaneste, diversitate pula. Doar ca noi n-o sa fim preocupati de conflicte intergalactice, ci doar de propria noastra pula (metaforic vorbind).

Dar deviez de la subiect. Vorbeam de seminte. Semintele sunt de doua factiuni: Dovleac si Folarea Soarelui.

Alea de floarea soarelui sunt negre, mai asimetrice, mai dure, mai mici, mai antipatice. DAr cu toate aceste majoriatea pargatorilor de seminte (Nut Cracker anyone?) sparg dinastea. N-as putea intelege de ce. O fi o chestie intamplatoare, asa a picat sau poate ca sunt eu nebun si cele negre sunt superioare per ansamblu fata de cele de dovleac.

Iar despre cele de dovleac, a carui sunt fan, care sincer mi se pare mult mai simpatice si prietenoase decat muistele alea negre, nu au acelasi 'appeal'. CAnd tot taranul roman sparge seminte negre, eu vin si spun "NU!" scuipand pe jos o coaja clar palida in comparatie cu a taranului. Lumea ramane uimita. Cine este acest om, acest OM, care mananca semnite de dovleac? Cum de indrazneste sa treaca peste toate conventiile sociala? Cum de are curajul? Sa ne fie frica de el doar pentru ca e diferit? SAu sa-i privim diferenta ca pe un dar? Darul lui, care, daca doreste, poate sa-l imparta cu noi. Avem oare in fata noastra, un... erou?

nu doamnelor, nu sunt un erou...
Sunt doar iconoclast din punct de vedere a semintelor.