200 Kg ~ 500 M

doresc sa pun accentul pe titlul postului care e atat de indiferent incat e cool;

hai sa fac un joc. scriu acum la intamplare doua cuvinte. trebuie sa le folosesc in mod creativ intr-o mica povestioara acum pe loc. CEle doua cuvinte sunt... ciorap si haltera.

hm...

AVem un tip. Il cheama... Alex sau costin. nu se stie sigur. Alex se trezeste dimineata si merge la baie, se spala pe dinti, se da cu deodorant, uneori se barbiereste si, rareori, mai face o baie. Alex nu e genul caruia sa-i pese daca o femeie se lipeste de peretele opus intr-un lift si in mod vizibil isi tine respiratia. Dar cu toata lipsa lui de igiena, tot se da cu deodorant. Traieste cu iluzia, sau mai bine spus, se simte mai bine daca se da cu deodorant ca in mintea lui si-a facut datoria fata de societate in materie de igiena.

Asa, Alex (sau costin) se trezeste dimineata, merge la baie. Mananca ceva in bucataria lui aproape invizibila din cauza hainelor, hartiilor, revistelor, gunoaielor, obiectelor care acopera masa, micul frigider, chiuveta fara robinat si fara teava, si micul dar voinicul aragaz, maroniu, care parca-i zambeste in fiecare dimineata lui Cosmin, ca un prieten vechi, care ti-e aproape si la bine si la greu. Desigur ca Costin (sau Alex) il scuipa in ochi, parca.

Dupa rutina din bucatarie, desi nu stim exact in ce consta, se pune un pic in fata televizorului din dormitor, care e si sufragerie, care n-are covor, miroase urat, murdara si incomoda. Dar in coltul... vestic, unde exista un firisor de lumina de la mama ei, soarele, gasesti un mic, mic, mic ghiveci. Un ghiveci dragut, intact, un portocaliu inchis foarte amabil. Si in ghiveci cea mai adorabila plantua care ai vazut-o in viata ta. Sta acolo plina de optimism in mizeria aceea infecta si se bucura de viata. Spre deosbire de Corin (sau alex) care nu se bucura decat de emisiunea lui dan diaconescu.

Alex (sau costin) dupa ce-si termina asa zisa rutina matinala, pleaca la servici. O hala de carna de undeva din dreapta orasului, unde vin babele si oamenii de etnii dubioase. Toata ziua sta, descarca carne, o duce... Si cam atat. Toata ziua cot la cot cu cotletul, cu vaca, cu porcul, cu oaia. Halca dupa halca, isi castiga existenta. Nu cea mai demna slujba de pe lumea aceasta, dar fiecare cu ce poate...

In caz ca nu sunteti la curent, am sa va explic. Alex e un soi de ratat. Anume acel soi care nu si-a dorit nimic de la viata pentru ca nu stia ca se poate dori ceva, deci in conceptia lui nu a ratat nimic deoarece nu a incercat nimic. Dar in conceptia societati, era un ratat. Un ratat care contribuia societatii doar cu 200 de kilograme pe zi pe distanta adunata de aproximativ 500 de metri. Nimic spectaculos. Casa lui era o darapanatura. Hainele era neinspirate si cu nimic neobisnuite. Nu avea interese, aspiratii, ganduri profunde, contemplari spontane, prieteni, pasiuni, nu avea nimic... Aproape nimic. Dar trecem la asta mai tarziu. REvenind, Alex (sau colin) isi traia viata pas cu pas intr-un maniera atat de tampa si anesteziata, incat nici n-o simtea. Iar in acest moment tocmai si-a terminat tura si se indreapta spre casa cu autobuzul 71...

Ajuns acasa, se arunca pe canapea si pornete televizorul. Da post cu post pana ajunge la preferatul lui, OTV, televiziunea care parca chiar are ceva interesant de spus despre lume. Care, pe mine, ca om de rand, ma implica in probleme si situatii de orice factura, de la blonda supranumita si Michelle Pfeipher, la crima fara martori cu spectatori care au vazut tot, la vrajitoare care a vazut intr-un vis ca nea nicu inca e viu si se afla intr-un submarin sovietic undeva in golful... uitase care golf. Pus in sfarsit fata-n fata cu OTV-ul dupa o zi de munca grea, era gata sa se relaxeze... Dar cu coada ochiului a obsrvat ceva. Ceva incredibil, ceva infiorator. Ceva nespus de oribil, ceva ce va cutrmura esenta fiintei sale... Ghiveciul era... Gol.


Va continua.

dezamagitor, stiu, ca o lungesc in halul asta. Cele doua cuvinte nu se vor schimba si sper sa nu dezamgesc.