o lume de cascati

Sa incep cu o precizare. Cascati nu de la verbul "a casca" ci de la substantivul "casca", dispozitiv facut pentru a asculta.

Observ zilnic ca din ce-n ce mai multi oameni stau in autobuz sau pe strada, sau in masina, sau oriunde cu cel putin o casca in cel putin o ureche. Ce fac acesti oameni? Aculta muzica. Sau, poate, casca este conectat la mobil din scopuri de hands-free, dat telefoane, sau in functie de cat de performat este mobilul, tot pentru muzica.

Traim intr-o era a iPod-ului si a tuturor fratilor sai pociti, vitregi si clone proaste. iClog, aP0d, iPuff, yDud, n-aiPod, Zuma, Make, addias, puna, lista poate continua pana maine, desi lista nu e relevanta. Orice om cu un venit mediu si un playlist modest poate si are destule motive sa-si cumpere un mp3 player.

Ascultatul muzicii s-a transformat dintr-o chestie eleganta si rafinata, de genul ascultat un mic Bach (pe vinil, desigur) dupa o zi stresant la serviciul tau prestigios, la pick-up-ul tau rusesc, intre timp savurand un pahar de whisky la fel de batran ca sotia ta ascultatoare si casnica (pleonasm, daca e casnica, automat e ascultatoare, in case you didn't know), intr-o activitate banala, accesibila oricui in orice moment.

Muzica nu mai e nimic special, e tarfa noastra ieftina, care ne satisface cand vrem noi. Nu mai trebuie sa muncim, sa punem pe masa slana pentru familie ca vina la noi in poala si sa ne satisfaca pe ascuns, subtil, ca sa n-auda copii din sufragerie care se uita la desene animate.

Dar nu asta e problema. Problema este ca acest comportament duce la izolare totala. Te antrenezi sa te inchzi intre cele doua casti, sa uiti de lumea din jur si sa ajungi un sociopat. Caz extrem, dar se poate. Sa zicem ca porti castile in drum spre o intalnire cu amicii. In mod normal cand ajungi, ti le dai jos, dar de data asta, uiti. Raman in urechi, desi muzica e inchis. Dar undeva pe parcursul intalnirii, amicii discuta intre ei ceva ce pe tine te lasa rece, asa ca, daca tot ai castile in urechi, sa bagam ceva. O melodie mica, ne simtim bine pana termina muistii astia nesimtiti conversatie lor. In timp ce asculti, ei termina conversatia, ceea ce tu n-ai de unde sa stii ca n-auzi de muzica ta divina. Si exact cand sa scoti castile din urechi, intra alta melodie superba, la care nu poti rezista, ca doar tu ai ales-o. And repet. Si uite asa se poate ajunge la comportamente anti-sociale. Sa ajungem cu totii niste agenti CIA (sau FBI daca te incalzeste cu ceva), care sa aibe tot timpul o casca in ureche. Ca intr-un film prost in care tatal isi neglijeaza copii si in fiecare moment cand le acorda macar un pic de atentie suna telefonu ala, futu-i mama, si e important, fiind de la servici. Iar acei copii o sa ajunga urmatorii criminali in serie care traiesc in mizerie pentru ca toti banii lor se duc pe sendinte inutile de terapie (no offense Huff). Acum vad patru oameni stand la masa, toti cu o casca in ureche, fiecare vorbind la hands-free. Si cum termina toti convorbirile, baga o melodie. Cu berea in mana, fiecare da din cap pe un alt rimt, o sa aratam ca ultimi retardati.

Plus ca muzica din urechi blocheaza gandire... Nu total, dar totusi. Cand asculti ceva anume, mintea ta intra in relatie cu acea melodie, pentru ca nu e ceva la intamplare de la radio, care sa faca parte din fundal, e ceva ales special de tine cu care tu relationezi automat. Asa ca mintea ta poate functioa creativ sau cum vrei tu doar in anumite moduri in functie de melodie, it's common sense. Sau, poate sa functioneze deloc, depinzand de intesitatea relationarii cu melodia respectiva. Intri intr-o coma muzicala, si acel timp care, POATE, l-ai fi folosit sa te gandesti la femilie, la interviul care urmeaza, la investii bancare, la planuri de viitor, la urmatorul tau roman de cacat, urmatorul scenariu de film, n-o sa mai existe. Sau o sa existe doar ca intr-o forma mult mai limitata, which is worth shit.

postul e monstruos, si daca nu ma insel incoerent si plictisitor. Eh...