Ziua in care-ti iei muie (1 aprilie)

mergi pe strada si te opresti la kfc-ul de la romana ca sa astepti pe cineva. Doi pasi mai incolo, o fata, super bunaciune, te uiti la ea si te gandesti "de n-as fi un distrus..."

Dar stai, fata arunca o privire scurta in directia ta, vine spre tine cu pasi mici dar fermi, deschide gura: "ai un foc?". Tu fiind umil si fraier, fumezi, in speranta ca asta iti va aduce acceptare in societate. Nu, nu ti-a adus nimic, decat cancer si sperma sub standardele europene, ma rog, asta variaza de la pachet la pachet.

Politicos fiind, scoti bricheta si aprinzi tigara fetei. Trage doua fumuri ca sa consolideze focul. Ceva e in neregula. N-a plecat. Nu s-a dus inapoi in locul in care astepta intial. Inca mai in prezenta ta. Esti bulversat, cocoselul tau traieste un moment de rascruce, un fel de epifanie. Fata zice: "uf, ma dor picioarele...". Stai o secunda, tot nedumerit de aceasta intorsatura de situatie si scoti pe gura, o ineptie. "Pai, da, picioarele dor... Um, pe mine nu ma dor.". Fata pare ca n-aude ce spui. Se lasa o liniste morbida, timp in care tu te injuri de toti mortii, in special pe a lui ma-ta, ca a dat nastere unui complexat infect ca tine care nu poate sa lege o propozitie in fata unei fete dragute, motiv pentru care virginitatea va iesi pe usa odata cu postasul care ti-a adus prima pensie. Norocul tau ca postasul e un baiat de 16 ani tanar si naiv, dar sa nu intram in detalii.

Stai si sta si stati si stresul de pe fata ta e mai vizibil decat cea mai recenta operatie estetica a lui sharon stone. Care, culmea, si-a facut-o pentru eliminarea liniilor de stres. Dar fata rupe tacerea cu o replica spulberatoare: "Ma cheama... Mihaela", "Petre", zici tu. Al doilea moment in care incepi sa-ti injuri numele din buletin, dat la nastere, scris in acte, anuntat lumii la botez. Petre, ce nume de ratat. Pun pariu ca ta-su are barba iar ma-sa e un barbat mai aratos decat tasu.

Si aici o sa intrerup firul narativ din spirit de auto-sesizare. Poveste avea o directie clara, asta in lua teapa pe sistemul, ziua pacalelilor. Dar n-aveam cum sa duc mai departe povestea, ca necesita prea multe paragrafe si n-aveam pe loc destula inspiratie cat s-o fac interesanta si sa merite, avand in vedere ca pornea de la premiza ca fata-l pacalea. Decat daca, poate, o dadea pe cretinisme si surealisme si un violator nebun, ascultand mariah carey in castile de ipod, fara ipod, venea cu un cutit si incepea distractia. Sau ceva de genu.

Sa incep prin faptul ca nu stiu de unde provine aceasta minunata sarbatoare. E o sarbatoare? Ma rog, nimeni nu sarbatoreste nimic, deci e un fel de... Eveniment, na.

Problema e ca toata lumea stie, toata lumea se asteapta, nimeni nu face un efort, in general glumele si pacalelile sun stresante, neinspirante, de prost gust.

Nu ma intelegeti gresit, daca esti original, depui putin efor, si gasesti ceva amuzant, inspirat, frumos, un pic mai complicat dar nu PREA complicat ca se transforma intr-un film scris de david mamet, apreciez. Doar ca in toti, TOTI, anii mei putini de viata, n-am trait, n-am auzit, n-am vazut NICI o pacaleala (ce cuvant de cacat, acolo sus cu iubitul simbol national, pacala) care sa fie decenta. Glume, mnici, de cacat, prezivibile, care se bazau pe idee ca victima a uitat ca e 1 aprilie si nu se asteapta. Muie.

As putea sa spun, ca la nivelul calendarului... de birou, aceasta este CEA mai inutila sarbatoare, eveniment, traditie, etc. Nu se sarbatoreste nimic, nu exista nici o implicatie religioasa, nimic nu se cumpara, nu se da, nu se intampla. Vorbe-n vant.

Adica, o basina.